Mergi la conținut

Cât de valoros este să fii un frate al lui Isus?

Cei mai mulți oameni Îl cunosc pe Isus ca o jertfă de împăcare, un Salvator. Dar știai că, pentru Isus, cel mai important lucru este să aibă frați, persoane care sunt exact ca El?

Am eu ochi să văd valoare imensă de a participa la viața și suferințele lui Isus și să fiu vrednic de a fi unul dintre frații Lui – să fiu un moștenitor al lui Dumnezeu, împreună cu Isus?

Cel mai important lucru pentru Isus a fost să aibă frați. Acesta a fost motivul pentru care El a predat poziția Lui din ceruri și a venit pe pământ. Înainte, Isus era singurul care era asemenea lui Dumnezeu – singurul moștenitor. Dar El a vrut frați; a dorit ca și alții să primească natură dumnezeiască și să moștenească împreună cu El. De aceea, a denunțat privilegiul de a fi ca Dumnezeu și a devenit om.

„…El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Filipeni 2:6-8.

Fiind un om ca tine și mine, aici pe pământ, Isus a reușit această mântuire slăvită, biruind tot păcatul din firea Sa. A omorât toată natura omenească, și toată plinătatea lui Dumnezeu a luat loc trupește în El. (Coloseni 2:9) Toate lucrurile au fost puse sub picioarele lui Isus când a zdrobit capul șarpelui, în zilele vieții Sale pe pământ. (Evrei 2:14-15) Astfel, Isus a inaugurat o cale nouă și vie, de la om la Dumnezeu – o cale prin care omul putea primi natură dumnezeiască. (2 Petru 1:2-4) Gradul în care vei moșteni cu Hristos este același cu cantitatea de natură dumnezeiască pe care ai primit-o – virtuțile. Isus este întâiul născut dintre toți cei care vin după El și primesc natură dumnezeiască și mântuire. (Romani 8:29)

Isus a terminat lucrarea, oferindu-ne posibilitatea să devenim frații Lui. El consideră acest lucru foarte mare, pentru că, imediat cum a înviat din morți, El a spus: „Du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.Ioan 20:17.

Citim cât de entuziast era El să primească frați. Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.” Evrei 2:12. Noi putem și citi promisiunile glorioase pe care le dă fraților Lui: Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Apocalipsa 3:21.

O făgăduință mult, mult mai prețioasă

În Evrei 11, citim despre cum eroii credinței, din vechime, au obținut imposibilul prin credință. Ei sunt exemple pentru credincioșie, deși ei nu au ajuns la desăvârșirea, despre care au spus că va veni prin Fiul. Totuși, eu au îmbrățișat chemarea lor și s-au declarat străini și călători pe acest pământ. (Evrei 11:13)

Ei au trebuit să sufere din cauza credinței lor, fără să primească făgăduința pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. Evrei 11:39-40. Te-ai gândit la faptul că Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru tine decât pentru acești eroi ai credinței din vechime?

Vechiul Testament era limitat deoarece nu putea conduce la desăvârșire. Prin Vechiul Testament, oamenii puteau obține iertarea păcatelor, dar nu puteau ajunge la această perfecțiune – nădejdea de a fi transformați în chipul Fiului, și a primi parte în natura lui Isus, urmându-L în ascultarea credinței. Posibilitatea oferită prin creșterea spirituală a venit doar prin harul care este în Isus Hristos.

Proorocii au vorbit despre această perfecțiune – mântuirea adusă de Isus – deși ei știau că făgăduințele nu erau pentru ei, ci pentru noi. (1 Petru 1:10-12) Totuși, ei au suferit fără să fie eliberați. Dacă suntem înconjurați de astfel de martori credincioși, care au suferit pentru o chemare mult mai mică, oare n-ar trebui să fim noi mult mai credincioși în suferințele noastre pentru a onora această chemare care este mult mai mare decât a lor?

„… prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. 2 Petru 1:4.

Milioane de oameni cred în iertare pentru păcatul care iese din trup, dar ei nu cred în biruință asupra păcatului care este în trup. Ei nu cred că pot fi mereu conduși de Duhul, ci doar ocazional. Rezultatul este că oamenii se mulțumesc cu iertare pentru păcate – lucru pe care-l aveau și înainte de a veni Isus, prin jertfa de animale și prin Lege. Cu alte cuvinte, ei nu au oportunitatea de a deveni frați ai lui Isus, să devină moștenitori cu Isus prin a primi din natura Lui. Dar tocmai aceasta este „nădejdea mai bună” pe care noi o putem acum apuca! (Evrei 7:18-19)

Moștenitori împreună cu Hristos

Noi suntem copii ai lui Dumnezeu dacă suntem conduși de Duhul lui Dumnezeu. (Romani 8:14). Dar dacă suntem copii, suntem și moștenitori, moștenitori împreună cu Hristos. Nu altfel, ci ca Isus. „… Dacă suferim cu adevărat împreună cu El, vom fi şi proslăviţi împreună cu El. Romani 8:17. De aceea, El nu se rușinează să ne numească frați. (Evrei 2:11)

Printre altele, Isuse este numit și Prințul Păcii. Într-o zi, El va lega pe Satan pentru o mie de ani. Apoi, Mileniul va începe, iar cei care vor domni pământul în acest timp vor fi Isus și Mireasa – care mai este numită și „frații Lui.” Ei au primit acest statut prin faptul că au omorât firea cu poftele și patimile ei. (Apocalipsa 19:7 și mai departe în Apocalipsa 20).

Dar întrebarea este: Considerăm noi, a fi frații lui Isus, atât de înalt cum El o face, încât să calculăm toate lucrurile din lume – un gunoi, ca să-L câștigăm pe Hristos? Ioan ne dă o imagine care este foarte necesară: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! 1 Ioan 3:1.

Asta nu este o fabulă, un lucru fantezist pe care ni-l dorim noi. Nu, căci stă scris: „Cel care biruie… cum Eu am biruit. Noi suntem cu adevărat frații Lui. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 1 Ioan 3:1. Dacă avem această dovadă, putem să ne bucurăm. Noi avem mare nevoie de această viziune: Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl!”

Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.1 Ioan 3:3.

Articol adaptat din cartea „O mântuire așa de mare” scrisă de Sigurd Bratlie, prima dată publicată pe norvegiană, în ianuarie 1982 de „Skjulte Skatters Forlag.”
© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

Teme esențiale

Află cum Cuvântul lui Dumnezeu ne provoacă și ne face capabili să trăim 100% conform voii Lui, fără să mai cădem în păcat, ci prin a trăi o viață de biruință asupra păcatului.

Descarcă e-book gratis

O mântuire așa de mare

Apostolul care scrie epistola după Evrei o numește un «îndemn». Scopul acestei cărți este să întărească și să extindă acest îndemn și să aducă credință și mântuire tuturor celor care au o chemare cerească. Toți cei care urmează îndemnul din epistola Evrei pot ajunge la această mântuire mare.

Urmărește-ne