Ce am învățat când L-am lăsat pe Dumnezeu să-mi planifice familia

Marie este mamă la nouă copii și bunică pentru douăzeci și doi de nepoți. Ea a avut o viață lungă și fericită, dar credința ei a fost de multe ori testată de-a lungul anilor. Prin aceste timpuri de încercare, ea a învățat să aibă încredere în Dumnezeu și în Cuvântul Lui.

Aici este povestea ei:

Încredere în Dumnezeu

Când aveam trei copii, eu și soțul meu ne gândeam cum să continuăm în viață. Eram ambii creștini și aveam dorință de a trăi credincioși, iar, deși părea irațional, am hotărât să avem încredere în Dumnezeu și să-L lăsăm pe El să decidă câți copii să primim.

Știam că era o decizie luată în credință, și că această credință urma să fie testată. Dar în inimile noastre aveam pace în decizia noastră.

Nimic mai mult decât putem purta

Pentru ca noi să primim o credință mărită, este nevoie de un proces, dar Dumnezeu a promis că nu ne va da mai mult decât putem purta și că ne va întări să putem purta toate lucrurile pe care le trimite. Noi am primit șase copii, prin credință în călăuzirea lui Dumnezeu. Uneori au fost timpuri chiar foarte grele, dar Cuvântul lui Dumnezeu mi-a fost de un mare ajutor.

Nu-mi amintesc să fi regretat vreodată decizia de a-L lăsa pe Dumnezeu să hotărască dimensiunile familiei mele. Bineînțeles că au fost momente când lucrurile au fost grele – momente când nu aveam mulți bani, de exemplu. Într-o perioadă, soțul meu a trebuit să lucreze la un job care se desfășura până la 3:00 dimineața. Copiii nu-l vedeau mult pe acasă în acea perioadă, și acest lucru era greu. În acel timp mi-am văzut slujba mea de mamă mult mai importantă.

Erau lucruri pe care trebuia să le sacrific, dar, în mijlocul la toate acestea, am simțit că Dumnezeu mă transforma prin aceste situații și mă ajuta să cresc în răbdare și dragoste. Și totuși, îmi amintesc momentele frumoase – atunci când făceam pâine de casă cu fetele mele, momente plăcute la fermă când schiam pe gheață sau atunci când îi întâmpinam pe copii cu lapte și prăjituri de casă, când se întorceau de la școală.

Încercările credinței

Aceasta nu înseamnă că nu au sosit încercările grele. O dată mi-am pierdut un copil în a 24-a lună de sarcină. Un verset mi-a venit atunci în minte: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Lui.” Iov 1:21.

În această situație foarte tristă, am putut simți pace enormă. Am putut să-mi încredințez viața, familia și toate situațiile complet în mâinile lui Dumnezeu, știind că El are tot controlul și îmi putea da putere și dorință arzândă de a sluij Lui, pe calea pe care El mi-o pregătise, indiferent de situațiile care urmau să vină.

Când aveam 54 de ani, am luat un virus care mi-a atacat inima. A fost un șoc mare și a trebuit să stau la pat o perioadă lungă. Lucrasem ca substitut de profesor pentru câțiva ani și a trebuit să încetez acel job pentru o perioadă. Mi-au venit multe gânduri de îngrijorare în legătură cu problemele financiare iminente; a fost o luptă mare de a continua în credință. Am realizat și că recuperarea mea urma să dureze mai mult decât anticipasem. Toți copiii erau în timpul școlii, iar gătitul și curățenia din casă erau o necesitate mare, dar am reușit să mă descurc, cu un ritm redus și cu pauze de odihnă, când era necesar.

Într-o zi citeam despre Iosif și situațiile multe în care a fost pus el. Citind ultimul capitol din Geneza, Dumnezeu mi-a vorbit foarte clar inimii mele: „Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri." Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” Geneza 50:21. Am fost umplută de mângâiere! Dragostea și bunătatea lui Dumnezeu au biruit!

Încrede-te în Dumnezeu din toată inima ta!

Unii oameni pot avea copii, alții nu pot – lucru care poate fi la fel de dificil pentru ei. Iar alții sunt singuri sau au rămas văduvi. Nu are nici o importanță cât de mare este familia ta sau dacă te găsești în oricare dintre situațiile menționate mai sus. Totul stă sau cade pe încrederea ta în Dumnezeu, în oricare domeniu din viața ta. Importantă este credința ta în călăuzirea lui Dumnezeu, după voia lui perfectă și câtă odihnă primești tu în mijlocul situațiilor pe care le întâmpini.

Aceasta este o lucrare conștientă, activă, zilnică, unde eu aleg să trăiesc în credință, intrând în odihnă, prin faptul că ascult vocea lui Dumnezeu.

Am văzut cum alegerile simple făcute în trecut m-au ajutat să fiu un exemplu bun pentru cei din jurul meu, chiar dacă nu am realizat acest lucru în acel timp. Acum avem nouă copii prețioși și douăzeci și doi de nepoți minunați, pentru care suntem extrem de recunoscători. De-a lungul anilor, am văzut de multe ori cum Dumnezeu a fost prezent pentru mine și familia mea. Acest lucru îmi amintește de un verset biblic: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” Proverbe 3:5-6. Este un lucru total adevărat – El ne dă tot ce avem nevoie!