Mergi la conținut

Cuvântul pe care nimeni nu vrea să-l audă

– Este un duh foarte puternic în acest cuvânt. Synøve Østgård a primit un diagnostic ce ar fi putut să-i frângă pe cei mai mulți.

Ne întâlnim cu Synøve Østgård la o înghețată și o ceașcă de cafea. În discuție este vorba despre întâmplarea de acum câțiva ani și care ne-a impresionat mult, când doctorii au folosit cuvântul pe care nimeni nu vrea să-l audă.

Luna noiembrie din 2008 a fost o lună specială pentru Synøve. Ea era obosită, avea multe lucruri de făcut pentru că se apropia Crăciunul și trebuia să împodobească.

A venit acasă de la lucru la ora șase în joia aceea, dar în loc să înceapă să împodobească așa cum și-a plănuit, alege mai bine să-și sune un prieten apropiat. Sentimentul de a se strânge într-un colț pare copleșitor. Simțea că că ceva nu e în regulă. Trebuia să vorbească cu cineva.

«Sunt așa de obosită,» spune ea, nu reușește să spună mai mult. Cuvintele pe care se chinuie să le spună, devin doar un gemet lung și de neînțeles. «Acum mor»  mai apucă ea să se gândească și totul devine întunecat.

După aceea băiatul ei a primit un telefon. «Trebuie să intri în cameră la mama ta. Cred că s-a întâmplat ceva cu ea.» Copiii o găsesc pe mamă jos, inconștientă. Synøve este dusă la spital, și doctorii cred că a avut o criză de epilepsie. Câteva ore mai târziu primește o veste. Doctorul îl avertizează pe soțul ei, spunându-i că i-au găsit ceva la cap ce vor să mai investigheze. Încă nu este clar ce s-a întâmplat.

Cuvântul pe care nimeni nu vrea să-l audă

Tumoare la creier. Cancer. Știrile vin pe neașteptate. Doctorii au găsit o tumoare pe creier și odată cu aceasta și cauza acelor căderi nefirești. Este o știre șocantă pentru Synøve, pentru soțul ei și pentru copii. Doctorii folosesc cuvântul «cancer».

– Eu simt că este un duh foarte puternic în cuvântul «cancer». A fost o luptă foarte mare pentru a nu lăsa ca acesta să mă doboare «am cancer, am avut cancer, poate voi muri de cancer».

Cu doar câteva săptămâni înainte Synøve a primit un verset: «Pentru că eu știu că aceasta va fi spre mântuirea mea» (Filipeni 1,19). În acest verset a găsit Synøve o mare mângâiere pe toată perioada bolii. Din primul moment ea a fost conștientă că această încercare trebuie să-i folosească la ceva, atât pentru viața ei, cât poate și pentru a celorlalți.

Frica de moarte

Cel mai natural gând pentru Synøve era să se îngrijoreze. Ca și om ea niciodată nu s-a îngrijorat. Nu s-a îngrijorat dacă copiii trebuiau să meargă cu mașina când era gheață, nu s-a îngrijorat când nu știa unde sunt copiii și să se îngrijoreze ea acum că va muri?

– Într-o seară când eram la spital am simțit cum frica de moarte a venit puternic peste mine. Am simțit că îmi este frică. «Dragă Dumnezeule acum tu trebuie să preiei trupul meu, familia mea, totul. Eu mă predau total Ție, și Tu vei conduce totul exact cum Te-ai gândit.» Atunci am adormit, și am dormit bine. Și de atunci am avut-o așa, chiar dacă am mai fost încercată să spun «Dragă Dumnzeule acum preiei Tu». A trebuit să lupt pentru a ajunge aici, și a fost un lucru pentru care eu mereu trebuia să apuc credință. Chiar dacă nu am primit odihnă imediat, mi-am amintit mereu ce i-am spus lui Dumnezeu.

– Dacă voi muri la 80 de ani și mi-am distrus fiecare zi prin faptul că m-am îngrijorat?! Sau dacă voi muri peste un an și am folosit anul prin a mă îngrijora?!

Tumoarea trebuie îndepărtată

Chiar dacă încă nu este sigur dacă tumoarea Synøvei este malignă sau benignă, ea este așa de mare încât produce pericol. Dacă va crește și mai mult va cauza multe crize și leziuni pe creier. Astfel, că doctorii se hotărăsc să îndepărteze tumoarea prin operație.

– Este clar că am cerut ca ceilalți să se roage pentru mine atât înainte de operație, cât și după. Ar fi fost mult mai rău pentru cei din jur. Nu am simțit că eram foarte speriată sau că eram împovărată, nu am fost așa. Pentru toate acestea Dumnezeu să fie cinstit! Eu nu sunt așa, de fapt!

Înainte de operație Synøvei i s-a spus că poate risca să rămână paralizată pe partea dreaptă. Operația la creier este ceva complicat și doctorii doresc ca ea să fie conștientă de toate riscurile. Ei nu știu ce se va întâmpla când tumoarea va fi îndepărtată, dacă se va împrăștia, dacă tumoarea este malignă sau beningă. În ciuda tuturor acestea ea experimentează un timp plin de pace și înainte de operație. Ea doarme bine noaptea și se simte în mâini sigure când este condusă în sala de operație. Când Synøve se trezește din anestezie, doctorii sunt încordați, dar spre bucuria tuturor, totul pare că a decurs bine.

După operație ea trebuie să facă 33 de ședințe de radioterapie la spitalul Radium din Oslo. Este un tratament obositor care îți ia puterile, și i-a căzut și o parte din părul de pe cap.

El are linii lungi prin ceea ce face

Încă din prima zi Synøve a simțit că mâna lui Dumnzeu a fost asupra ei, și ea povestește despre un Dumnezeu care nu face unele lucruri pentru a fi rău, ci că El are linii lungi cu ceea ce El face. În toată perioada aceasta ea a ales să aibă odihnă prin faptul că voia lui Dumnezeu trebuie să se întâmple, chiar dacă ea nu era încă sigură dacă va supraviețui sau nu.

– Cine vrea să moară? Cine vrea asta? Când ai soț și familie nu vrei altceva decât să trăiești pentru ei, dar a fost totuși greu – să cred că îmi voi reveni și voi supraviețui sau să primesc odihnă prin aceasta «că ce se întâmplă ». Firește că vreau să lupt pentru a trăi, dar să nu fie aceasta însemnătatea? L-am întrebat pe un prieten apropiat, de ce să te rogi dacă Dumnezeu a hotărât ca eu să nu mai trăiesc? El a răspuns că scrie că  «atunci când te rogi poți schimba gândurile lui Dumnezeu». Să trăiesc în această indiferență că «ce se întâmplă se întâmplă», acesta nu este un duh bun. Dar am simțit că cea mai mare luptă a fost să ajung la odihna că Dumnezeu are control și știe ce-a făcut.

– Nu am îndrăznit  să fiu 100% sigură că voi supraviețui. Dar în timpul care a urmat am făcut tot ce am putut ca să pot să primesc din nou putere: am mers la plimbare și am lăsat îngrijorearea sau deprimarea la o parte.

Să trăiești prin credință

– M-am hotărât să continui să cred în El. Un lucru  este să spui că voi crede în El, și alt lucru este să trăiești prin credință. Sunt de fapt două lucuri diferite. Mulți pot spune că cred,  dar când ajung în situație, când se întreabă ce se va întâmpla la următoare răsucire, atunci se merită să trăiești prin credință.

– Gândește-te la mulți care trec prin boli și cancer fără Dumnezeu, fără nici o nădejde. Poți să te miri că rezistă. Eu, dimpotrivă, am așa mulți prieteni, oameni care se roagă pentru mine, evangelia. Eu pot primi comori pe care nimeni nu mi le poate lua, comori pe care le am pentru veșnicie. Nimeni nu mi le poate lua, chiar dacă totul în jurul meu este dezvăluit.

Astăzi Synøve este din nou la locul de muncă, ea este activă în familie și în viața de Biserică. Nu mai sunt așa multe lucruri care pot aminti de cuvântul sumbru «cancer», chiar dacă ea niciodată  nu va uita ceea ce Dumnzeu a făcut pentru ea în acest timp special.

Teme esențiale

Află cum Cuvântul lui Dumnezeu ne provoacă și ne face capabili să trăim 100% conform voii Lui, fără să mai cădem în păcat, ci prin a trăi o viață de biruință asupra păcatului.

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.

Urmărește-ne