Mergi la conținut

Depresia minte

Eu am fost un sclav propriei mele depresii și aproape că mi-a revendicat viața. Dar într-un sfârșit, Dumnezeu mi-a arătat o cale afară din boala mea și mi-a dat o bucurie nespus de mare.

Eu am fost un sclav propriei mele depresii și aproape că mi-a revendicat viața. Am căutat răspunsuri dar nu am găsit nimic. Dar într-un sfârșit, Dumnezeu mi-a arătat o cale afară din boala mea și mi-a dat o bucurie nespus de mare pe care nici o depresie n-a putut-o îndepărta.

Ce se întâmplă cu depresia este că vine în multe forme diferite și afectează pe oameni în multe feluri diferite. Din această cauză, eu am presupus că nu exista nici un fel de a o învinge. Încă cred că nu există vreo „cheie” universală pentru a învinge depresia. Nu cred că „a învinge depresia” înseamnă același lucru pentru fiecare persoană. Dar știu că făgăduințele din Biblie sunt adevărate sută la sută, indiferent de posibilia boală mentală de care ar suferi o persoană. Chiar și calea spre mântuire nu este aceeași pentru toți, dar știu că există. Aceasta este povestea mea, care, sper că poate fi de ajutor pentru alții care trec prin aceleași încercări.

Depresia era o voce toxică din urechea mea, care-mi șoptea minciuni. Nu poți fi niciodată fericit. Tu ești fără putere. Nimeni nu te înțelege. Nimeni altcineva nu a experimentat vreodată ceva atât de rău. Nu este nimic pentru care se merită să te ridici. Nu este nimic pentru care se merită să trăiești. Fără nădejde, gânduri teribile, dar totuși, eu le credeam. Credeam în aceste minciuni, iar deoarece le credeam, aceasta le făcea adevărate.

Fiind creștin, citisem de nenumărate ori versete din Biblie despre a te bucura, chiar în mijlocul încercărilor, (1 Petru 1:6), dar niciodată nu credeam că aceasta era posibil pentru mine. Credeam că, într-un fel, dezechilibrul meu chimic făcea că, uneori, eu pur și simplu nu puteam fi bucuros – că boala mea era chiar și pentru Dumnezeu prea mult de vindecat.

Depresia mă lipsea de motivație și de implicare în viață mai repede decât ai pute aspune „ridică bărbia, totul se întâmplă în capul tău”. Am renunțat la facultate de două ori în aceleași an, am renunțat la tot atâtea joburi și m-am oprit de la a mai socializa cu prietenii mei. Nu puteam mânca, nu puteam dormi. Eram un zombie. Treceam prin rutinele vieții, dar fără să trăiesc.

Am așteptat un semn; un indiciu de la Dumnezeu cum că viața urma să fie mai bine după următorul colț; că, cumva, depresia mea va fi vindecată într-un fel magic și că mi se va permite să simt din nou fericire, ca o ființă umană normală. Nu înțelegeam de ce Dumnzeu mi-ar spune să mă bucur în mijlocul încercărilor ca apoi să mi le facă prea dificile ca să mă mai pot bucura.

Într-un final, devenise atât de rău încât am știut că nu voi putea continua să trăiesc dacă nu se schimba ceva. Am vizitat un doctor și el mi-a prescris mai multe pastile. Am început să fac exerciții; mă forțam să fac jogging de trei-patru ori pe săptămână. A funcționat până la un anume punct dar în fiecare zi, pastilele aveau un efect tot mai palid. După o perioadă, efectul lor s-a anulat în totalitate și a început din nou spirala.

După câteva luni în starea aceasta mizerabilă m-am scufundat la adâncimi la care niciodată n-am crezut că voi ajunge. Satan și-a folosit otrava depresiei ca să-mi înnoreze mintea și viitorul părea negru și fără nădejde la nesfârșit. Din cauză că îl credeam, aceasta a devenit realitatea mea. Eu voiam să închei această realitate.

Când te afli în adâncimile cele mai profunde ale depresiei, acele gânduri teribile pot face ca sinuciderea să fie singurul răspuns. Până la urmă, nimic nu poate fi mai rău decât deznădejdea și disperarea pe care o simt acum. Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune altceva.

Doar Dumnezeu singur este Cel care dă și ia viața. El m-a creat așa cum sunt, cu un scop veșnic. Chiar în „valea umbrei morții” Dumnezeu este cu mine și dorește să facă o lucrare în mine și prin mine, folosind fiecare circumstanță. Luarea vieții proprii înseamnă neîncredere groaznică în dragostea și atotputernicia lui Dumnezeu. Înseamnă să zădărnicești planul lui Dumnezeu și să te predai lucrărilor lui Satan de moarte și distrugere – sabotându-mi întreaga veșnicie.

Dar în nenorocirea mea nu puteam vedea lumina și am cedat. Terminasem cu viața mea. Voiam să mă duc să mă culc și să nu mă mai scol niciodată. Atunci, în cel mai adânc întuneric, când era aproape prea târziu, Dumnezeu Și-a întins mâna și eu am apucat-o. Pentru motive pe care nu le pot explica, nu am dus la capăt planul meu din acea noapte. Puțin câte puțin mi-a devenit clar că Dumnezeu intervenise cumva. Pentru un anume motiv El mă vrea în viață pe acest pământ. Dar dacă Dumnezeu m-a vrut în viață, aceasta înseamnă că El a avut și o cale pentru mine de a fi eliberat de depresie?

Am început să citesc în Biblia mea, căutând un răspuns. Dar problema era că nu este mult scris despre boli mentale. Am găsit multe versete despre a fi liber de păcat; dar depresia nu este păcat, m-am gândit. Este o boală.

Nu, boala nu este un păcat. Dar să cedezi în simptomele depresiei – deznădejdea, disperarea, necredința în Dumnezeu – asta este păcat, indiferent că vin dintr-o boală clinică sau nu. Iar aceasta însemna că eu puteam să capăt biruință aici!

Boala nu este un păcat. Dar să cedezi în simptomele depresiei – deznădejdea, disperarea, necredința în Dumnezeu – asta este păcat, indiferent că vin dintr-o boală clinică sau nu. Iar aceasta însemna că eu puteam să capăt biruință aici!

Este scris în 1 Corinteni 10:13: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Citisem acest verset și înainte, dar niciodată nu-l înțelesesem. „Dumnezeu a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea.” Aceasta nu însemna că Dumnezeu va îndepărta încercările, ci, mai degrabă, că El îmi va da puterea să trec prin ele și să capăt biruință asupra lucruilor care m-au chinuit. Am văzut că Dumnezeu avea nevoie de mine de partea Lui ca să mă ajute să capăt victorie. Am luptat ca să-mi apăr credința și am început să mă lupt împotriva depresiei mele.

Am continuat să fiu bombardat de o mare de gânduri rele, gânduri de disperare, de auto-mutilare și mai rău care păreau să se izbească de mine ca valuri nesfârșite. Încă eram ispitit la depresie. Îmi spuneau că nu era posibil; că eram prea departe chiar și pentru Dumnezeu să mă poată ajuta. Dar este scris în 2 Corinteni 10:5, „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”

De fiecare dată când asemenea gânduri îmi vin în minte, le frâng argumentele. Dar de data aceasta nu am încercat prin puterea mea proprie. Știam că puterea voinței mele nu va funcționa aici. M-am predat lui Dumnezeu și El mi-a dat putere ca să iau aceste gânduri captive. A fost o luptă și întotdeauna a trebuit să spun, „Nu, Biblia spune că mă pot bucura; nu voi asculta de nimic care spune altfel.” Am învățat să fiu în aceeași notă cu Dumnezeu și să urmez vocea Lui în toate, chiar și în lucrurile practice. Aceasta era singura cale către biruință.

De exemplu, Dumnezeu a vrut ca eu să am grijă de trupul și sănătatea mea. Depresia mea era o boală medicală și a trebuit să ascult de doctorul meu și să fac tot ce el a spus. Iar, înturcât exercițile fizice sunt o parte importantă din refacere, când simțeam că trebuia să merg la jogging, știam că era și voia lui Dumnezeu, și mergeam la jogging. Dacă simțeam că acum trebuie să citesc Biblia, citeam din Biblie. Dacă Dumnezeu îmi punea pe inimă să merg și să socializez cu oamenii, făceam și asta. Acestea erau lucruri de care nu aveam niciodată chef să le fac. De fapt, de foarte multe ori, păreau cele mai grele lucruri din lume! Dar aceasta a însemnat să lupt – o ascultare completă și deplină de Dumnezeu. Iar când eram ascultător în lupta împotriva depresiei, Dumnezeu era credincios ca să-mi dea „mijlocul de a ieși din ea” și să-mi dea biruință asupra ispitelor. Iar când am primit biruință, atunci am simțit bucurie adevărată în duhul meu.

La început, luptele erau intense care durau chiar câte o săptămână. Cu timpul însă, luptele de săptămâni s-au transformat în lupte de zile apoi în lupte de ore, iar eu am credință că orele vor dispărea și ele și, într-o zi, voi înceta să mai fiu ispitit la aceste lucruri.

Încă sunt clinic deprimat. Încă simt oboseală la cea mai mică detașare emoțională care este acompaniată de o ambianță de depresie, dar păcatul – cedarea în păcat – este acum sub picioarele mele. Simțurile mele pot fi jos în adâncimile depresiei, dar în duhul meu am bucurie.

Acum este o separare clară între mine și boala mea. Nu mai sunt un sclav. Pot fi fericit indiferent de ce se întâmplă în situația mea. Este o călătorie, dar eu am început pe această cale și mergând pe ea am învățat mult.

Depresia minte.

Una dintre minciuni era că nu este nimic pentru care se merită să trăiești și că încheierea vieții mele va aduce cu sine și sfârșitul probemelor mele pentru totdeauna. Adevărul este că tu poți omorî trupul, dar nu și duhul, căci el va trebui să stea înaintea lui Dumnezeu odată. Dumnezeu m-a oprit, și eu am învățat că El are un plan pentru viața mea și îl va duce la bun sfârșit. Am învățat că sinuciderea nu este niciodată o cale de scăpare pentru că Dumnezeu este întotdeauna destul de puternic să te salveze.

Acum știu că nu sunt prea slab. Știu că nu sunt fără putere. Dumnezeu este de partea mea și cu El este toată puterea din univers. Știu că alții au experimentat depresie înainte, au experimentat-o, dar au devenit liberi de ea. Știu că este posibil pentru mine să devin complet liber și de aceasta și știu că este posibil să fiu biruitor și să fiu fericit. Știu asta pentru că am experimentat-o. Și continui să o experimentez.

Încă nu sunt persoana care trebuie să fiu, dar sunt departe de a fi persoana care eram. Depresia mi-a furat câțiva ani din viață dar nu mi-a ruinat-o. Încă puteam fi sclav bolii mele, dar Dumnezeu este de partea mea. Dumnezeu este lângă mine și eu am toată nădejdea din lume pentru un viitor mai luminat. Acum trupul meu poate fi folosit în slujba lui Dumnezeu. Viața mea poate fi spre lauda și slava Lui și o mărturie vie a puterii Lui de a salva și a transforma chiar și pe cele mai nenorocite ființe umane.

Poate părea fără nădejde la început, dar este nădejde. Este întotdeauna nădejde. Dumnezeu nu este necredincios, dar ca să mă salveze de depresia mea, El avea nevoie ca eu să ajung la credință și să asult de Cuvântul Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Crede Cuvântul lui Dumnezeu. Crede că Dumnezeu te poate elibera. Și tu nu trebuie niciodată să mai fii un sclav al nenorocirii și al disperării.

Teme esențiale

Află cum Cuvântul lui Dumnezeu ne provoacă și ne face capabili să trăim 100% conform voii Lui, fără să mai cădem în păcat, ci prin a trăi o viață de biruință asupra păcatului.

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.

Urmărește-ne