Trăiești o viață „pioasă” sau viața lui Isus?

Pavel scrie în 2 Corinteni 4:11, „Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.” Noi nu trebuie să așteptăm până când ajungem în cer ca să primim din viața lui Isus. Este o diferență colosală dintre o persoană care trăiește o viață ordinară, conform legii, sau și o persoană care trăiește viața lui Isus?

Evlavia (pietatea) legii

Diferența este la fel de mare ca distanța dintre cer și pământ. Primul grup trăiesc o viață pământească și fac tot ce pot să trăiască după lege. Trăind după lege, ei primesc o formă de evlavie exterioară. Ei capătă un sentiment de superioritate față de ceilalți. Acest lucru s-a întâmplat cu evreii. Ei au primit o viață mai bună, din punct de vedere natural și al lucrurilor pământești, prin faptul că țineau legile și poruncile.

Hai, de exemplu, să vorbim cu o persoană generoasă, despre a deveni și mai generos. Dacă acea persoană trăiește după lege și-și trage hrană din acel lucru, se vor uita la tine cu o figură ofensată, eventual îți vor și răspunde cu ceva de genul: „De ce vorbești despre lucrurile acestea cu mine? Nu ai idee cât am donat eu până acum. Dacă ai ști câți bani am dăruit eu până acum... Și nu ai idee cât am suferit și cât m-am chinuit. Nimeni nu a suferit la fel de mult ca mine!” Și discuția ar continua pe tema aceasta. Reacția acelei persoane este bazată pe generozitatea legii. Acea persoană a ajuns la o viață, dar este viața lor proprie. Nu au ajuns la o viață nouă cu Hristos în Dumnezeu; nu au ajuns la viața lui Isus.

Parte din viața lui Isus

Dar Pavel spune că noi trebuie să murim. Trebuie să fim „dați morții, din pricina lui Isus.” Și să mori față de sine, reprezintă o cale complet nouă, care ne-a fost deschisă de Isus. În loc să devenim tari și mari prin lege, noi putem omorî poftele și plăcerile firii precum - a te simți superior celorlalți în a gândi, spune sau face lucrurile. Când pofta firii mele moare, aceasta se cheamă moartea lui Hristos. Pofta din firea noastră este cea care vrea ceva, vrea să devină cineva, împreună cu tot acel egoism și înălțarea de sine. Isus a urât aceste lucruri, de aceea se numește „moartea lui Hristos”, pentru că El a fost primul care a folosit acest procedeu. (2 Corinteni 4:10).

Iar după Isus, Pavel, apostolii și mulți alți credincioși au ajuns să înțeleagă acest lucru - că prin puterea Duhului Sfânt, noi putem omorî păcatul din trupul nostru. „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit …” 2 Corinteni 5:14. Iar când ispita vine, o urăști și o omori, prin puterea Duhului.

Dacă faci astfel, vei trăi, și viața lui Isus iese tot mai mult la suprafață din trupul tău și începe să strălucească. Lumina care radia de pe fața lui Isus poate radia și de la tine. (2 Corinteni 4:6). Nu va străluci o coroană din aur de pe capul tău, ci virtuțile care se manifestă prin viața ta sunt strălucirea - aceasta este viața nouă plină de binecuvântarea ei la care putem ajunge noi.