Mergi la conținut

Vrei să fii fericit?

La această întrebare poate că nu este așa de greu să răspunzi. Dar cum poți de fapt să devii fericit? Cum poți să ajungi la mulțumire totală, pace și bucurie în viață? Este aceasta vreodată posibil?

La această întrebare poate că nu este așa de greu să răspunzi. Dar cum poți de fapt să devii fericit? Cum poți să ajungi la mulțumire totală, pace și bucurie în viață? Este aceasta vreodată posibil?

Într-o seară m-am gândit la o istorie pe care am auzit-o cu un timp în urmă. Era vorba de un bărbat bătrân și slăbit care era afară și se plimba, însoțit de un bărbat tânăr. Bătrânul s-a întors la tânăr și i-a zis strălucind: “Sunt așa de fericit! Și știi de ce? Pentru că eu nu mai vreau nimic!” De-a lungul vieții, bătrânul a lăsat voia lui egoistă în schimbul voiei bune a lui Dumnezeu. Și aceasta l-a făcut pe el așa de fericit. 

Următoarea zi stăteam în mașină cu o colegă, și a venit vorba de un program TV care ne-a scuturat pe amândouă. Era vorba de oameni tineri care aveau pretenții aproape imposibile față de partenerii lor, și chiar și de felul în care viața trebuia să decurgă pentru ei. Era vorba despre o viață plină de farmec, cu case frumoase, o înfățișare frumoasă și mâncare scumpă. Cel mai rău lucru era că acești tineri păreau convinși doar de faptul că și-au împlinit pretențiile(poftele), crezând că astfel își vor găsi fericirea. Dar este aceasta adevărat?

Am ajuns să mă gândesc la cuvintele din seara de dinainte; de claritatea adusă și de simpitatea în care au fost spuse. Declarația bătrânului vorbește despre o înțelegere care se extinde mult dincolo de ceea ce se asociază normal cu fericirea. Este o fericire care este total independentă de lucrurile exterioare; și anume o bucurie pe care o poți primi doar când ai predat voia ta proprie.

M-am gândit: Este într-adevăr așa de simplu? Este într-adevăr adevărat că poți să-ți predai voia proprie și devii fericit?

Un exemplu în a trăi fericit

În Evrei 1,9 scrie «Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea: de aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarășii Tăi.»

Acest verset descrie cum a avut-o Isus în timpul în care El a trăit pe acest pământ. El a fost uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de tovarășii Săi, El a fost mai fericit decât ceilalți oameni din timpul Lui. Dar cum a fost cu neprihănirea pe care El a iubit-o, și unde a intrat această fărădelege?

Isus însuși spune: «căci M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis.» (Ioan 6,38). El a iubit voia lui Dumnezeu, și a trăit pentru a o împlini. Nelegiuirea, pe care El a urât-o, a fost voia Lui proprie – înclinațiile lui omenești care erau împotriva voiei lui Dumnezeu.

Vedem de exemplu în Matei 26, 39–44 cum Isus a luptat în rugăciune pentru ca voia lui proprie să nu primească putere. Astfel a luptat Isus în fiecare zi din viața Sa când a simțit iritația, îngrijorarea sau nerăbdarea că vroiau să-l apese. El a iubit voia lui Dumnezeu, care a constat în faptul că a trebuit să sufere cu răbdare, să poarte cu oamenii, să binecuvânteze și să facă binele.

La fel ca și bătrânul, Isus nu a vrut nimic de partea Lui. Cât timp a fost aici pe pământ se înfățișa  în fiecare zi pentru a face voia Tatălui Său ceresc, și în același timp a zis și NU la tot ce era în afara acestei voi.

Dacă eu cred că viața lui Isus este vrednică de a fi urmată atunci eu trebuie  ca și El, să-mi predau voia mea proprie omenească!

A-mi preda voia proprie = a deveni fericit?

Ca oameni avem o voie proprie care reflectă încă de când suntem copii mici. Avem gânduri în ce privește dreptatea nostră, cum vrem să fim tratați, cum vrem să arătăm, ce vrem să știm și cum vrem s-o avem. Când planurile mele dintr-un motiv sau altul nu reușesc prin lucruri neprevăzute care apar, sau unii mă sfidează pe mine și voia mea proprie, atunci este bucuria mea încercată. În aceste situații, în care toți oamenii sunt expuși într-un grad mai mare sau mai mic, este așa că această voie omenească vrea să ne apese cu îngrijorare, amărăciune sau simțul de a fi tratat pe nedrept.

Cum pot eu să păzesc fericirea, pacea și bucuria în asemenea situații?

Destul de simplu, prin a preda voia mea proprie și a mă încrede în Dumnezeu, așa cum Isus a făcut când El a fost aici pe pământ. Voia omenească păcătoasă vrea întotdeauna să se împotrivească voii lui Dumnezeu  «Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu.» (Romani 8, 7). Aceasta vrea să ne conducă cât mai departe de acest mântuitor care tocmai a aruncat voia proprie peste bord.

Dacă în situațiile vieții aleg să spun DA voii mele proprii, (și astfel nu voiei lui Dumnezeu) atunci voi sfârși în goliciune; într-o poziție nefericită și singuratică; singur cu toate pretențiile mele și departe de Dumnezeu și conducerea lui desăvârșită.

Dacă vreau să fiu fericit trebuie și eu să pun viața mea în mâinile lui Dumnezeu și să mă încred în Tatăl meu ceresc, atunci cuvântul din Matei 6,33 se împlinește: «Cautați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.» În primul rând devin cu adevărat fericit!

Cât mai mulți ar trebui să găsească drumul spre o viață fericită prin această simplă rețetă: «Eu însumi nu mai vreau nimic.»

Teme esențiale

Află cum Cuvântul lui Dumnezeu ne provoacă și ne face capabili să trăim 100% conform voii Lui, fără să mai cădem în păcat, ci prin a trăi o viață de biruință asupra păcatului.

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.

Urmărește-ne