Care drumuri duc la Dumnezeu?

Mulți oameni spun: „Toate drumurile duc la Dumnezeu.” Dar este asta adevărat?

Scris de C. Fossnes
Care drumuri duc la Dumnezeu?

Toate religiile majore din lume pretind că au răspunsul pentru marea întrebare a vieții. Ei promit slavă și mântuire veșnică. Ei cer membrilor lor să se dedice unor set de valori și reguli. Dar mă aduc aceste religii mai aproape de Dumnezeu? Și conduc toate către același Dumnezeu?

Mulți oameni cred în Dumnezeu, într-o formă sau alta. Mulți spun: „Toate drumurile duc la Dumnezeu.” Nu are importanță ce crezi, atâta timp cât crezi în ceva.” „Există un Dumnezeu, indiferent în ce crezi tu, iar El te iubește.” Dar este asta corect?

Cele trei religii monoteiste (Iudaism, Creștinism și Islam) au mult în comun. Toate trei cred într-un Dumnezeu. Ei cred că lumea a fost creată de acest Dumnezeu. Ei promit slavă și mântuire veșnică, dacă te supui regulilor și principiilor lor religioase.

Un alt lucru pe care-l au în comun este că toți cred că au fost separați de Dumnezeu din cauza păcatului. Când Adam și Eva nu L-au ascultat pe Dumnezeu, omenirea s-a separat de Dumnezeu și trebuie, de aceea, să găsească calea înapoi.

Întâlnirea cu Dumnezeu

Totuși, percepția noastră, când vine vorba de a-L întâlni pe Dumnezeu, poate varia mult. Unii oameni Îl întâlnesc prin emoții, experiențe și senzații puternice. Ei intră într-o răpire emoțională și se apropie, astfel de Dumnezeu. Pentru bisericile carismatice, această „răpire emoțională” este deseori o parte importantă din închinare, cu cântări și laudă, vorbiri în limbi, strigăte de aleluia, etc. Și musulmanii atașează importanță mare acestei răpiri emoționale pentru a-L întâlni pe Dumnezeu.

Alți oameni își găsesc divinitatea prin legi și reguli stricte. Acestea sunt menite să funcționeze ca „frâne” pentru păcat și poftele naturale, care, de altfel, ar fi fost puterea motoare din viața lor. Ca ei să obțină o viață bună și binecuvântare, ei se țin de legi și reguli inspirate de la divinitate. Aici găsim multe grupări conservative de creștini, musulmani, iudei ortodocși și membri din multe alte grupări religioase diferite.

Alții găsesc mângâiere în har. Harul este conceptul central și cel mai important, în special pentru creștinism. Pentru mulți, harul înseamnă iertarea păcatelor pe care le-au înfăptuit, dar și pentru păcatele pe care urmează să le facă. În biserica catolică romană, mărturia are rolul principal. Dacă își mărturisesc păcatele, păcătoșii sunt împăcați cu Dumnezeu. Aceasta face parte din sacramentul împăcării și este înfăptuit la intervale regulate.

Dar unii oameni nu sunt satisfăcuți de niciuna dintre aceste religii. Ei caută o satisfacție mai profundă; ei sunt conștienți de lipsurile lor. În ciuda senzațiilor și experiențelor, și a stilului ascetic de viață cu reguli stricte, ei tot rămân aceiași oameni, cu aceleași pofte și tendințe păcătoase. Și, în ciuda harului și iertării, tot nu sunt satisfăcuți, căci ei continuă să trăiască după poftele proprii, chiar după toate ceremoniile. Problema păcatului tot nu este rezolvată!

Cine este Dumnezeu și care este dorința Lui pentru noi?

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară care udă pământul!” Osea 6:3.

Osea a fost un prooroc iudeu, care a avut o dorință sinceră de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Bazat pe această experiență, El a învățat că Dumnezeu este Unul care vine în ajutorul tău, în momentul potrivit, dacă Îl cauți din toată inima ta.

Samuel a zis: ‘Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.’” 1 Samuel 15:22.

Samuel a fost un alt profet iudeu, care avea o cunoștință avansată a lucrurilor plăcute lui Dumnezue. El putea să mărturisească faptul că Dumnezeu iubea oamenii care-L ascultau. Acest Dumnezeu nu era preocupat cu ceremoniile exterioare.

Isus – Calea și Adevărul

Isus este în centrul creștinismului. Pentru majoritatea oamenilor, El este o figură istorică, ce a avut o influență enormă. Dar doar asta reprezintă El?

Isus i-a zis: ‘Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.’Ioan 14:6.

Aici vedem că Isus a spus ucenicilor Săi că El este singura cale către Dumnezeu. Mulți ar spune că a mers prea departe. Chiar nu există alte căi către Dumnezeu decât prin Isus?

Isus spune în Matei 7:21: Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Aici vedem că Isus spune că practicarea voii lui Dumnezeu este unul dintre criteriile pentru intrarea în Împărăției Cerului. Isus continuă să vorbească despre a zidi casa pe stâncă și nu pe nisip:

De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” Matei 7:24-27.

Ioan, unul dintre uceincii lui Isus Îl descrie în epistola lui:

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. Ioan 1:14.

Deci, Ioan L-a putut experimenta pe Isus personal; L-a văzut în zilele de pe pământ și a fost martor la faptul că acel cuvânt vorbit de Isus era viața Lui. Nu erau cuvinte goale, ci El trăia ce vorbea.

A fost Isus un om ca tine și mine?

Conform epistolei după Evrei, Isus a venit pe pământ ca un om, având aceleași condiții ca tine și mine. El a fost „Fiul Omului,” și a fost ispitit exact ca noi, dar a suferit în loc să păcătuiască. Pe această cale, Cuvântul a devenit fire în El, iar El a putut deschide o cale nouă și vie, înapoi către Tatăl, unde noi putem ajunge la o viață plăcută lui Dumnezeu.

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. Evrei 2:17-18.

Dar cum a putut Isus să sufere, în loc să păcătuiască? În loc să cedeze, atunci când era ispitit, El a suferit, și a făcut binele. Poate și tu ai încercat dată după dată să trăiești plăcut în fața lui Dumnezeu, dar ai experimentat, dată după dată, că nu ai reușit, că erai limitat. De ce nu s-a întâmplat asta și cu Isus?

Dumnezeu ne va da putere

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. Fapte 1:8.

Prin Duhul Sfânt, Isus a primit putere să biruie păcatul care locuia în firea Sa. Biruind tot răutatea, ura, invidia, așteptările, etc., în puterea Duhului Sfânt, Isus a putut fi plăcut în fața lui Dumnezeu. În loc de răutate, a ieșit la suprafață bunătate! La sfârșitul vieții Sale, Isus a mărturisit că Dumnezeu poate da ucenicilor Săi aceeași putere, provenită din Duhul Sfânt, iar ei puteau deveni martorii Lui pe tot pământul.

Dar ce înseamnă să fii martorul lui Isus pe pământ?

Oamenii care sunt puși să mărturisească, trebuie s-o facă din ce au văzut sau auzit. Cei care au experimentat că Isus i-a învățat să trăiască cu frică de Dumnezeu, sunt martori reali ai lui Isus. Ei pot mărturisi că cuvintele vorbite de El nu erau cuvinte moarte, ci foarte vii și foarte puternice, capabile să creeze ceva nou într-o ființă umană.

Pavel scrie în Romani 14:17 că Împărăția lui Dumnezeu constă în „dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.” Dacă ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, viețile noastre vor fi tot mai umplute de aceste trei lucruri, iar noi devenim purtători ai Împărăției Cerului și astfel devenim o mare binecuvântare pentru cei din jurul nostru.

Să profesez o religie nu mă poate face fericit și nici nu mă poate apropia de Dumnezeu. Dar dacă fac Cuvântul lui Dumnezeu, practicându-l în situațiile mele zilnice – aceasta este închinare adevărată, care îmi dă o satisfacție reală.

Aceasta înseamnă să mergi pe urmele lui Isus, iar aceste urme ne conduc înapoi la Dumnezeu.

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Scris de Elias Aslaksen

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.