Creștinul exterior și creștinul interior

Ce implică o viață în frică de Dumnezeu adevărată?

Scris de Alyssa Laing
Creștinul exterior și creștinul interior

Alyssa simțea că îi lipsea ceva.

Alyssa și-a dat inima lui Isus, a participat la toate activitățile de la biserica ei și a decis că vrea să trăiască o viață în frică de Dumnezeu. Dar a văzut că, în timp ce încerca să facă asta, nu avea deloc o imagine clară la ce implică o viață în frică de Dumnezeu. Erau anumite lucruri care erau evidente: să fii bun și să îi iubești pe ceilalți, să nu înjuri, să faci bine, etc. Ea știa cum trebuie să se prezinte un creștin cu frică de Dumnezeu și ea facea asta, dar ceva lipsea – a simțit că trebuia să fie ceva mai mult, ceva mai profund.

Asta este povestea lui Alyssa și cum ea a găsit acel ceva mai mult.

Căutând răspunsuri

– Erau anumite lucruri pe care le făceam dar care nu păreau corecte. De exemplu, eu deveneam adesea extrem de frustrată față de ceilalți dacă ei nu acționau cum eu credeam că ar fi trebuit să o facă, sau dacă spuneau lucruri care eu nu credeam că se potrivesc, conform conștiinței și înțelegerii mele. Bineînțeles că eu totuși zâmbeam și nu lăsam să se vadă frustrarea mea. Știam că asta nu este „dumnezeiesc”, dar eu tot mă simțeam frustrată în interior. Simțeam că trebuie să fie o cale să scap de aceste simțuri interioare.

M-am luptat cu această dilemă pentru o perioadă destul de lungă. Am încercat să vorbesc cu conducătorul de tineret și cu alții, dar nu găseam nicăieri răspunsul pe care eu îl căutam. Timpul trecea și eu mă simțeam din ce în ce mai lipsită de putere împotriva păcatului pe care îl vedeam în natura mea proprie. Invidie, nerăbdare, gânduri necurate, etc. Voiam să trăiesc o viață complet plăcută în fața lui Dumnezeu, dar mă puteam împăca cu ideea că eram legată de natura mea omenească și că trebuia să continui să păcătuiesc și să îmi cer iertare într-un ciclu nesfârșit. Simțeam că nu îmi puteam controla acțiunile și deciziile. Eram condusă și controlată de păcatul din natura mea proprie.

Găsirea cheii

Prin harul incredibil al lui Dumnezeu, El a văzut nevoia mea și a răspuns dorinței inimii mele. Am găsit o biserică unde am auzit un mesaj pe care nu îl mai auzisem înainte: că puteam să fiu liberă de natura mea păcătoasă, de înclinațiile cu care noi, oamenii, ne naștem și împotriva cărora suntem fără putere. Pentru prima dată, am auzit că este posibil să nu mai devin frustrată în interior; că puteam să mă opresc din a bârfi, a minți, să mă opresc din a fi invidioasă. Toate lucrurile acestea pe care eu le vedeam așa de clar ca fiind păcate.

Am învățat că Isus, ca Fiu al omului, S-a născut cu aceeași natură omenească ca a noastră, a tuturor. Că deoarece El a biruit păcatul din firea Lui, și eu o pot face. Ceea ce El a realizat în viața Lui înseamnă că eu am har să pot fi iertată pentru păcatele pe care le-am făcut, dar și har pentru putere să o termin cu păcatul, mai întâi de toate. Că pas cu pas, eu pot merge pe aceeași cale pe care El a mers. Că El este un Mare Preot milostiv și care mă ajută când întâlnesc lucrurile din natura mea proprie împotriva cărora eu trebuie să lupt, dar nu am putere proprie să biruiesc. El îmi dă toată puterea de care am nevoie. (Evrei 4:14-16)

Cum pot aplica asta în viața cotidiană?

De multe ori când am plănuit să fac ceva, în mintea mea eram deja decisă exact cum o să o fac. Apoi venea altcineva cu o altă părere. Sunt două moduri cum pot reacționa atunci. Pot să îi întâmpin cu frustrare și insistențe inflexibile că eu știu cel mai bine. Sau, știind că Dumnezeu spune prin Cuvântul Lui să fii blând și smerit cu inima, pot recunoaște că mândria mea omenească vrea să scoată la iveală ceea ce eu vreau și pot striga la Dumnezeu pentru puterea de care am nevoie să rezist, așa ca să nu păcătuiesc.

Prin asta nu vreau să spun că un creștin ar trebui să fie lipsit de voință, ci că noi am renunța mai degrabă la voia noastră pentru ca voia lui Dumnezeu să se îndeplinească. Eu vreau să fiu caldă și maleabilă și iubitoare cu prietenul meu. Mândria proprie mă face să fiu rece și mă va separa de ceilalți. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că nu trebuie să fie așa! Eu nu trebuie să fiu controlată de păcat.

Găsirea acestui răspuns pentru întrebările mele m-a făcut o persoană fericită și mi-a adus pace. Am găsit acea viață mai profundă la care speram. Am învățat că atunci când îmi cer iertare, fac doar primul pas în creștinism. O viață în frică de Dumnezeu este o viață de continuu progres; o decizie zilnică de a continua să Îl urmez pe Isus pe calea pe care El a mers când a trăit pe pământ. Pas după pas, zi după zi, saptămână după săptămână. Și am învățat că rezultatul este că însăși natura mea proprie să devină transformată. Să fie „asemenea chipului Fiului Său.” Romani 8:29. Eu pot deveni liber de natura mea păcătoasă. Liber să trăiesc o viață în frică de Dumnezeu.

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” 2 Corinteni 5:17