Este posibilă unitatea între creștini?

Trebuie oare creștinii să fie împărțiți în atât de multe biserici și grupări? Putem eu și tu să facem ceva în legătură cu această lipsă de unitate?

Este posibilă unitatea între creștini?

Trebuie oare creștinii să fie împărțiți în atât de multe biserici și grupări? Putem eu și tu să facem ceva în legătură cu această lipsă de unitate?

Cum au început primii creștini biserica?

Biblia ne povestește cum a început totul, cum Isus a explicat cerințele pentru o viață de ucenic tuturor celor care veneau după El: să vrei să predai totul, să-ți urăști viața proprie, să-ți iei crucea în fiecare zi și să nu faci voia ta proprie. Cât timp Isus a fost pe pământ, El s-a rugat pentru ucenicii lui, și a putut păzi unitatea între ei. Dar chiar de atunci începuse despărțirea, de exemplu când s-a pus întrebarea în legătură cu cine dintre ei era cel mai mare.

Chiar înainte să moară, Isus s-a rugat: Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi. Ioan. 17:11.

Mai târziu, oameni ca Pavel au luptat și s-au rugat pentru unitate între primii creștini. El i-a îndemnat la unitate și dragoste fără părtinire în scrisorile sale către primele biserici. De exemplu, el le scrie corintenilor, cu toate problemele lor: Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.         1. Cor. 1:10. Pavel explică bisericii din Efes că toți creștinii formează împreună trupul lui Hristos. Isus Hristos este Capul, și fiecare mădular dorește să facă ceea ce El spune. Și de aceea toți creștinii, frați și surori, strâns legați, devin una, legați în dragoste unul de altul și de Capul.

Ce s-a întâmplat după scurt timp cu această unitate în biserica primilor creștini?

Lupte unul împotriva altuia, lupte cu privire la cunoștință, la expresiile învățate, din motive de simpatie și antipatie, din cauza mâniei, invidiei și a goanei după cinste, da – toate acestea și-au făcut lucrarea distrugătoare încă în biserica primilor creștini. În loc să lupte și să se roage pentru a forma și a păzi unitatea, aproape toți, treptat, s-au obișnuit cu aceste dezbinări. A devenit o regulă normală. Este adevărat că se organizează din când în când adunări interbisericești, dar după acestea, toți se întorc la propria biserică sau adunare.

Cei mai mulți dintre creștini s-au împăcat cu gândul că așa stau lucrurile, dar speră că poate toate aceste biserici diferite să devină deodată unite, mai târziu, în cer. Oamenii, pur și simplu, nu mai cred că poate fi un sfârșit aici pe pământ la toată această pluritate și dezbinare între ucenici. Bineînţeles, cauza tuturor acestor dispute este păcatul în toate manifestările lui. De la simpatie și antipatie la invidie, cinste și intoleranță.

Putem noi, eu și tu să facem ceva cu privire la această pluritate între creștini?

În timpul primilor creștini, această unitate a început în cele mici. Câțiva oameni care voiau să trăiască pentru Isus din toată inima lor, trebuiau să învețe să se roage unii pentru alții, să se iubească unii pe alții, să se ierte și tolereze unii pe alții. Ei trebuiau să învețe să nu țină tare la propriile opinii și cunoștințe, ci împreună să caute lumină și înțelepciune de la Dumnezeu și din Biblie. Astfel putea acea biserică să se dezvolte mai departe. Dar din momentul în care această lucrare pentru unitate a încetat, au început să apară toate aceste biserici și mișcări.

Dar tu și eu putem începe, acolo unde suntem, să ținem tare de ce le-a spus Isus primilor ucenici: să fii voitor să predai totul, să-ți urăști viața proprie, să-ți iei crucea în fiecare zi și să nu faci voia proprie. Mai apoi putem să ne rugăm și să căutăm alți creștini care de asemenea doresc să trăiască o astfel de viață de creștin. Căci unitatea adevărată este posibilă și în timpul nostru!

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.