Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!

Ce fac cuvintele pe care noi le folosim? Leagă legături ale dragostei sau dărâmă tot în calea lor?

Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!

Ne place să știm și să împărtășim zvonuri și secrete. Cu cât mai scandaloase sunt, cu atât mai distractiv este să le spui altora. Des uităm să evaluăm dacă sunt adevărate sau nu. Modificăm sau umplem detaliile exagerând puțin ca să obținem reacția corectă. Devenim povestitori de cel mai rău fel. Vrem să aflăm despre dispute și să ne spunem opinia. Suntem atrași de conflict. Vrem să privim certuri.

Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot aşa şi limba este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! (Iacov 3:4-5)

Un mesaj care se împrăștie precum cancerul

Mulți oameni nu iau în serios vorbirea de rău și bârfa. Repede identificăm furtul, mânia și invidia ca păcate, dar des nu considerăm bârfa și vorbirea de rău ca fiind păcate.

Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. (2 Timotei 2:16-17) Vorbirea de rău ne poate veni atât de naturală încât aproape că o facem fără să ne gândim. O simplă conversație devine o oportunitate să te plângi sau să vorbești negativ despre cineva. Poate ținem ciudă pe cineva și în secret vrem ca și ceilalți să împărtășească același sentiment, iar pentru asta începem și ne spunem părerile într-o conversație ca să-i facem și pe ceilalți să fie de acord. „O, da, el este prea așa” sau „Este absolut oribil cum poate ea scăpa cu asta.” Cu vorbirea de rău îi încurajăm și pe ceilalți să vorbească de rău.

Rezultatele vorbirii de rău sunt groaznice: Despărțire, certuri, suspiciuni. Satan iubește despărțirile. El iubește orice oportunitate pe care o primește ca să distrugă frățietatea și unitatea. Este incredibil cum bârfa și vorbirea de rău pot dărâma. „Un șoptitor dezbină pe cei mai buni prieteni. (Proverbe 16:28 – trad. eng.)

Gustul vorbirii de rău ține mult. În timp, o chestiune mică devine una mare care devine un munte între prieteni. Unde înainte lucrurile erau curate și pure, acum a fost amestecate și au devenit întunecate și de nepătruns.

„Un șoptitor dezbină pe cei mai buni prieteni.” (Proverbe 16:28)

A crește în dragoste unul pentru altul

Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)

Mai întâi de toate, pentru a fi liberi de bârfă și vorbire de rău, trebuie să creștem în dragoste. Ce fac cuvintele pe care le folosim? Leagă legăturile dragostei sau dărâmă peste tot?

Scrie în Matei 12:34: Căci din abundența inimii vorbeşte gura.” Dacă gura vorbește repede rău despre ceilalți, ce spune asta despre inima noastră? Câtă dragoste avem noi, dacă suntem atât de nerăbdători să-i vorbim pe la spate pe ceilalți?

Când avem dragoste sinceră pentru ceilalți, pur și simplu nu este posibil să îi vorbești de rău. Toată amărăciunea și nemulțumirea față de ei dispare. Despre dragoste scrie în 1 Corinteni 13:4-7: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dacă acesta este felul de dragoste pe care noi îl avem pentru cei din jur, simplul gând de a-i vorbi de rău în secret ar trebui să pară groaznic!

Trebuie să ne rugăm la Dumnezeu pentru ajutor ca să creștem în dragoste și să arătăm bunătate și blândețe celorlalți. Dacă socotim că cineva face ceva greșit, ne putem ruga pentru acea persoană și Dumnezeu ne va arăta cum putem ajuta. Poate putem să mergem la acea persoană într-un duh de dragoste și să cerem o explicație, decât să murdărim apele cu mâl de vorbire de rău. Este aproape imposibil să ții gânduri rele sau să bârfești pe cineva pentru care te rogi. Trebuie să ne concentrăm pe cele pozitive și să fim activi în rugăciunile noastre pentru ceilalți. Împrăștiind dragoste, pute aduce pace și odihnă.

Ai auzit un zvom sau o știre despre cineva? Las-o să moară în tine! Când nu mai sunt lemne, focul se stinge, şi, când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.(Proverbe 26:20) Dacă acceptăm tot ce auzim despre ceailalți imediat și luăm ca adevărat, aceasta arată cât de aproape este păcatul vorbirii de rău de noi. Chiar prin faptul că lași acea simplă idee în mintea ta este primul pas către calea despărțirii și certei. Minciunile se împrăștie precum focul în pădure.

O poziție decisă împotriva vorbirii de rău

Ce ar trebui să facem dacă ceilalți din jurul nostru încep să vorbească de rău? Poate că am fost invitați într-o conversație unde unii vorbesc de rău pe o altă persoană. „Hei, ai auzit ce-a făcut el?”

Dacă permitem ca asta să continue, suntem la fel de vinovați ca cel care a ridicat subiectul. Nu putem să participăm la o bârfă pentru a fi „prietenoși” sau să „fii în mulțime”. Avem voința să luptăm împotriva la asta? Vrem să terminăm cu vorbirea de rău? Nu putem să permitem acestor gânduri și acțiuni să trăiască atunci când știm că ele trebuie să moară.

Deseori oamenii se apără spunând că vorbirea lor de rău este adevărată. Asta nu este o apărare! Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. (Romani 2:1) Chiar dacă fiecare cuvânt în parte a fost adevărat, trebuie să ținem minte că vorbirea de rău, în sine, este răutate! Dacă ascultăm și tolerăm bârfa, luăm parte la vină. Trebuie să privăm persoana care vorbește de la dreptul de a mai scoate un singur cuvânt!

Consolați-vă și zidiți-vă unii pe alții

Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru† zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. (Efeseni 4:29)

Gurile noastre pot fi folosite la mult bine, spre binecuvântarea și ridicarea celorlalți sau spre rău mult prin a vorbi de rău și prin a-i ponegri pe ceilalți. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea, şi blestemul! (Iacov 3:10) Când începem lupta împotriva vorbirii de rău, putem deveni exemple pentru ceilalți. Putem radia un duh atât de puternic împotriva bârfeș și murmurului încât oamenii vor ști că pur și simplu acest lucru nu este acceptabil.

Trebuie să stăm mereu de pază ca să fim persoane care zidim unitate cu cuvintele noastre în loc să dărâmăm. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el nu este niciun prilej de poticnire.(1 Ioan 2:10)

Descarcă e-book gratis

Ce înseamnă să fii creștin

A fi creștin înseamnă o viață mult mai adâncă decât să te rogi la Isus să intre în inimă și să crezi în iertarea păcatelor. Este o viață de dezvoltare și creștere în Hristos. Această broșură reprezintă foarte clar și simplu lucrurile care reprezintă baza într-o viață de creștin.