Sabatul și zeciuiala – sunt ele aplicabile azi?

Are keeping the Sabbath and tithing applicable in the New Covenant? What is the spirit in these commandments?

Sabatul și zeciuiala – sunt ele aplicabile azi?

Isus nu a desființat Legea, ci a împlinit-o

Mulți oameni au dubii mari când vine vorba despre a ține mai departe zeciuială în Noul Legământ, dacă trebuie să păstreze Sabatul sau sâmbăta, ca zi sfântă; nu sunt siguri dacă aceste reguli erau menite doar poporului iudeu din Vechiul Legământ sau dacă sunt și pentru noi. Nimeni nu poate nega faptul că porunca de a ține Sabatul a fost foarte importantă pentru Mose și pentru prooroci. A șaptea zi a fost sfințită de Domnul încă de la momentul creației. Totuși este ciudat faptul că tocmai aceasta este porunca de care Isus a fost cel mai mult acuzat că a încălcat-o.

S-a spus că Isus a desființat porunca de a ține Sabatul. Dar acest lucru nu este în concordanță cu cuvintele Lui: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Matei 5:17. Cu alte cuvinte, Isus nu a venit să desființeze porunca pentru Sabat, ci să o împlinească.

Citim mai departe despre cum Isus a împlinit legea și profețiile: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: “Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.” Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii … Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: “Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” Matei 5:21-22, 27-28.

Așa a privit Isus toate legile – le-a împlinit. Legea nu era desăvârșită, Sabatul nu era o excepție, dar putem lua această lege în același duh și spune: „Ați auzit că s-a spus: ‘Trebuie să păstrezi ziua a șaptea ca sfântă.’ Dar eu vă spun că toate zilele sunt sfinte.” Citim despre Sabat: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării …” Isaia 58:13. Când luăm în considerare toate lucrurile nepermise de ziua Sabatului, atunci trebuie să ne întrebăm: Li se permitea să își urmeze propriile căi și să vorbească cuvinte goale și rele în toate celelalte zi?

Spiritul Sabatului versus litera Legii

În Vechiul Testament ei aveau 6 zile în care își puteau face lucrul lor personal; în acea perioadă se ocupau de lucrurile lor private. Dar a șaptea zi aparținea Domnului – atunci trebuiau să facă ce Domnul voia ca ei să facă. Așa S-a comportat Isus? În Isaia citim că ei au sfințit acea zi prin faptul că nu se ocupau de lucrurile lor private și nu vorbeau cuvinte goale. Isus a împlinit această poruncă. El a sfințit fiecare zi prin a face ceea ce Dumnezeu voia ca El să facă și nu Și-a căutat propriul câștig. în Noul Legământ, noi suntem slujitori ai Duhului și nu a Legii. (Romani 7:6). Fariseii nu au înțeles asta și L-au acuzat de încălcarea poruncii Sabatului. Dar Isus nu a încălcat niciodată spiritul Sabatului, chiar dacă a smuls spice de grâu. (Matei 12:1-14; Marcu 2:23-28). Așa a ținut El și celelalte porunci, așa când nu a osândit femeia care fusese prinsă în preacurvie. (Ioan 8:3-11)

Chiar dacă iudeii din Vechiul Legământ țineau Sabatul confirm literei, mulți dintre ei nu îl țineau în spirit. Ei erau într-un duh rău și nu aveau odihnă. Ei abia așteptau ca Sabatul să se termine ca să poată vinde grău, să reducă efa, să crească shekelul, să falsifice cântarele. (Amos 8:5). În zilele noastre sunt mulți care sunt numiți „creștini de duminică.” Ei trăiesc în spiritul lumii, dar duminică merg la biserică și la adunări, sunt devotați și par pioși. Dar, când vine luni, ei se întorc să caute folosul lor propriu.

Apostolii intraseră într-o viață total nouă când au scris „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Coloseni 3:16-17.

Acest lucru nu se aplică doar pentru sâmbătă și duminică, ci fiecărei zile. Când ești foarte zelos de a respecta Sabatul – a șaptea zi – acest lucru denotă faptul că ești un slujitor al literei și faptul că te intereseză să păstrezi evidența lunilor, anotimpurilor și anurilor. Totuși, este diferit pentru cei care au devenit fii adevărați. Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile lor și ei trăiesc și umblă în Duhul – nu doar într-o zi, ci în fiecare zi din viață. (Galateni 4:6-11).

Imposibil să ajungi la odihnă prin Lege

Dumnezeu a spus lui Israel că Sabatul a fost un semn între El și el. Ei nu au avut odihnă în Egipt și nici în deșert, dar totuși Dumnezeu le-a dat poruncile cu privire la Sabat ca o mărturie că El îi va conduce la odihnă în Țara Promisă. Totuși, Iosua nu a reușit să le dea odihnă. (Evrei 4:8) Ei au fost neascultători și au făcut un pact cu inamicul. (Judecători 2:1-4). Dar acum vestea cea bună ne-a fost adusă nouă. „Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Evrei 4:10.

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune… şi în ziua a şaptea S-a odihnit. Geneza 1:31; Geneza 2:1-3. Dumnezeu nu S-ar fi putut odihni dacă toate lucrurile nu erau făcute bine. Odată cu Hristos a venit timpul restaurării tuturor lucrurilor și astfel noi putem fi desăvârșiți conform cugetului nostru și ne putem odihni de lucrul nostru. (Evrei 9:10). Cei care nu au o conștiință împăcată, știu acest lucru. Ei nu au odihnă, indiferent că este sâmbătă, duminică sau luni. Dar cei care trăiesc în Duhul lui Hristos și-și dau trupul ca o jertfă plăcută lui Dumnezeu, intră în această odihnă a Sabatului în fiecare zi. EI se odihnesc de lucrul lor, așa cum Dumnezeu S-a odihnit de al Lui. (Evrei 4:1-11).

Toate aceste discuții despre păstrarea sâmbetei sau duminicii, vin dintr-o lipsă de înțelegere spirituală. Dumnezeu S-a odihnit când lucrarea Lui s-a terminat, și nu citim că a început să lucreze din nou. Sub Lege oamenii din vechime lucrau, se străduiau și se trudeau, dar nu ajungeau nicăieri. EI pur și simplu nu puteau ține Legea și nici nu puteau intra în odihnă. De aceea Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Matei 11:28-30.

Odihna Sabatului a început cu Isus. El a fost înviat în prima zi și odată cu acest lucru a început un timp nou. El dă odihnă; de aceea este foarte potrivit să ținem prima zi din săptămână (duminică) ca zi de odihnă. Oamenii au nevoie de o zi în care să fie liberi de obligațiile pământești, ca să aibă timp să se adune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru o persoană cu înțelegere spirituală nu contează în niciun fel care zi este folosită în acest scop, căci această persoană își dă trupul ca o jertfă pentru voia lui Dumnezeu în fiecare zi. Dacă ea câștigă bani, nu o face într-un duh de ambiție sau zgârcenie, ci câștigă bani în Duhul lui Hristos și este un slujitor pentru acest lucru. (Fapte 4:32; 1 Tesaloniceni 2:9; Efesenie 4:28). Ea intră în odihnă prin credință.

Zeciuiala – 10 procente sau 100?

Zeciuiala este și ea o problemă pentru mulți, doar pentru faptul că slujesc Legii și nu Duhului. Dar în baza explicației de mai sus, putem înțelege și acest aspect al zeciuielii. În Vechiul Testament, care era doar o umbră a lucrurilor bune ce urmau să vină, evreii trebuiau să dea 10 procente Domnului, și puteau folosi restul de 90 de procente conform înțelegelor lor. Oare a făcut și Isus așa? A desființat el zeciuiala? Nu, a venit cu o soluție desăvârșită; S-a dat pe sine în proporție de 100%, Tatălui. De aceea, a putut veni cu acest mesaj care spune că nimeni nu poate fi ucenicul Lui dacă nu predă totul! (Luca 14:33).

Au spus apostolii vreodată ceva despre zeciuială? Ei au spus: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci “pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” 2 Corinteni 9:7. (Citește 2 Corinteni 8 și 2 Corinteni 9.) Da, tu spui, dar acest lucru se referă la darurile voluntare, care depășesc cu mult zeciuiala. Când spui acest lucru, dezvălui faptul că ești legat sub un jug greu. Zeciuiala nu este voluntară, ci ea este, mai mult sau mai puțin, pretinsă de la membrii comunității respective. Limitându-se la a plăti zeciuiala, ei nu au intrat în duhul poruncii.

Dărnicia Noului Legământ

Se spune despre Isus că S-a înjosit pe Sine, luând forma unui slujitor și nu a considerat ca un lucru de apucat de a fi egalul lui Dumnezeu. (Filipeni 2:5-8). Isus S-a făcut sărac de bună voie, pentru noi, deși era bogat, ca și noi, prin sărăcia Lui să devenim bogați. (2 Corinteni 8:9). Dacă vrem să fim mădulare în Trupul lui Hristos, trebuie să întrăm în aceeași lege a libertății. Conformă acestei legi, zeciuiala și darurile voluntare ocazionale sunt inadecvate; trebuie să ne predăm pe noi înșine mai întâi Domnului și Bisericii conform voii Lui Dumnezeu. Odată ce ne-am predat pe noi înșine, ne-am predat cu tot ce posedăm.

Desăvârșirea vine prin Duhul lui Hristos. Este mai bine să ai părtășie cu o persoană care, prin Duhul lui Hristos este în Trupul lui Hristos, decât cu o sută de mii de oameni care sunt robi slovei vechi. Este mai bine să dăm un cent cu o inimă bucuroasă decât 100,000 de dolari dintr-un simț al datoriei, sau doar pentru aparențe. (Marcu 12:41-44).

De aceea, hai să fim harnici și să intrăm în odihnă. (Evrei 4:11-13)

Acest articol a fost tradus din norvegiană și a fost prima dată publicat sub titlul: „Sabatul și zeciuiala” în revista periodică a BCC (Comori Ascunse) în Octombrie 1943.
© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

Descarcă e-book gratis

Noul Pact și taina fărădelegii

Noul Pact este unul personal pe care-l facem cu Dumnezeu, unde ne obligăm să ascultăm toată voia lui Dumnezeu, iar, la rândul Lui, El se angajează să ne îmbrace cu tot ce avem nevoie pentru a face aceasta. Taina fărădelegii reprezintă faptul că majoritatea oamenilor justifică și înlătură această parte a harului pe care ni l-a adus Isus, și, în loc, tălmăcesc harul lui Dumnezeu ca o permisiune de a păcătui.