Cum birui păcatul?

Biblia spune răspicat că noi, creștinii, suntem chemați să trăim o viață de biruință în lupta împotriva păcatului. Și această biruință nu este „trasă de păr”, ci noi trebuie să fim mai mult decât biruitori, (Romani 8:37), iar Dumnezeu „ne poartă întotdeauna în carul Său de biruință!” (2 Corinteni 2:14).

Totuși, deși vreau să trăiesc o viață plăcută lui Dumnezeu, poate fi descurajant să întânlnești reacțiile care vin din natura proprie în momente din viața zilnică. Gândesc, spun și fac lucruri care nu sunt conform voii lui Dumnezeu. Pavel descrie acest lucru foarte clar în Romani 7:18-19: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” Poate părea că acest păcat moștenit în fire este prea puternic ca să împotrivesc. Deci, cum îl pot birui?

„Cum Eu am biruit”

Isus spune ceva incredibil în Apocalipsa 3:21: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Aceste cuvinte sunt atât de mari, încât aproape devin greu de cuprins! Toți creștinii cred că prin sacrificiul lui Isus, noi putem primi iertare și împăcare cu Dumnezeu. Dar aici Isus spune că eu pot birui așa cum El a biruit! Aceasta înseamnă că trebuie să existe o cale care nu se oprește doar la iertarea păcatelor.

Deci, ca să aflu cum pot birui păcatul, trebuie să mă uit la Isus, înainte-mergătorul și exemplul meu mare ca să văd cum El a reușit.

„Facă-se nu voia Mea, ci voia Ta!”

Când Isus a intrat în această lume, a declarat: „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu Mi-ai pregătit un trup; vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7) Similar, când se confrunta cu încercări enorme, la sfârșitul vieții, El spune: „… facă-se nu voia Mea, ci voia Ta!” Luca 22:42.

„Voia mea” este un alt cuvânt pentru păcatul pe care l-am moștenit. Acesta acoperă o multitudine de domenii printre care: mândrie, nerăbdare, egoism, nedreptate, mânie, lenevie, vanitate, nemulțumire, necurăție sexuală, necredință, descurajare, invidie, lăcomie, cârtire, etc. Ca om, Isus a avut și El o voie proprie și a fost ispitit, dar hotărârea Lui fermă, chiar de la început a fost: „Nu voia Mea, ci voia Ta!” Ca eu să pot birui ca El, trebuie să iau aceleași decizii și să mă țin credincios și ferm de ele, indiferent ce se întâmplă și cum mă simt.

S-a smerit

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2:5-8. Isus era în ceruri cu Dumnezeu, dar voluntar a devenit om pentru noi. Te-ai putea gândi că acesta a fost actul absolut al umilinței, dar este scris că El ca om S-a smerit și a fost ascultător. Acest lucru se datora faptului că El era om, și avea o voie care nu era în concordanță cu voia Tatălui. În situațiile din viața zilnică, unde El era ispitit la nerăbdare, iritare, invidie, descurajare, etc, Tatăl Îi arăta că reacția Lui nu era niciodată din cauza celorlalți sau din cauza situației, ci întotdeauna era un rezultat la păcatul din firea lui Isus. Pentru a birui, Isus a trebuit să se smerească. El a trebuit să ducă lupta împotriva păcatului, și să-Și îndeplinească juruința: „Nu voia Mea, ci voia Ta!”

Smerenia este gândirea lui Isus și trebuie să fie și a ucenicilor Lui.

Rugăciuni cu strigăte mari și lacrimi

“… El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” Evrei 5:7-8. Isus a fost cu adevărat un om ca noi. Dumnezeu nu I-a dat nici un privilegiu special și nici nu I-a făcut calea mai ușoară, pentru că atunci întreaga lucrare de mântuire ar fi fost coruptă și fără nici o valoare. Isus a dus o luptă disperată împotriva păcatului din firea Lui, și a avut nevoie de ajutor. Strigătele Lui de nevoie, pline de lacrimi au fost auzite pentru că erau sincere – rezultatul unei dorinți arzânde de a sluji doar lui Dumnezeu.

Dumnezeu L-a învățat ascultare și I-a dat puterea și înțelepciunea de care avea nevoie ca să Se lepede de Sine, de fiecare dată. Cât de disperat sunt eu să capăt biruință? Cât de vehemente sunt strigătele mele către Dumnezeu? Cât de voitor sunt eu să ascult? Vreau eu să fiu salvat de moarte? Dacă vreau să birui ca El, trebuie să calc pe urmele lui Isus în toate, aici este inclus și felul în care mă rog la Dumnezeu pentru ajutor. Acolo unde sunt eu, poftele din fire și presiunile de afară se pot aduna ca un munte mare. Lupta pare copleșitoare, dar nu sunt singur.

Har în vreme de nevoie

Isus știe ce înseamnă să fii om. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” Evrei 4:15. Înainte să părăsească pământul, Isus a promis ucenicilor că le va trimite Duhul Sfânt, Ajutorul, care îi va călăuzi către tot adevărul. (Ioan 14:16-17, 26; 15:26)

„ Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evrei 4:16. Vremea de nevoie este când sunt ispitit, când văd și simt păcatul din firea mea, când mă chinui să mă străduiesc să mă păzesc curat și să nu păcătuiesc. Dacă mă rog pentru ajutor ca Isus, cu smerenie și strigăte mari, cu lacrimi, disperat ca să capăt biruință și să fiu salvat de moarte, atunci voi primi ajutor.

Duhul Sfânt va veni și îmi va arăta calea pe care trebuie să o urmez. Iar aceasta va fi mereu: „Suferă în fire ca Isus!” Dacă sunt smerit și voitor să ascult, El îmi va da puterea și înțelepciunea necesară ca să rezist în luptă. El îmi va da lumină și înțelegere ca să văd cât de atroce este păcatul și cât de mare este chemarea mea cerească. El îmi va da Cuvântul lui Dumnezeu să-mi fie călăuză, ajutor și armă.

Cuvântul ca armă

Cuvântul lui Dumnezeu este o sabie. (Efeseni 6:17; Evrei 4:12). Este adevărul absolut și o armă puternică împotriva decepției păcatului lui Satan. Când Isus a fost ispitit de diavol, răspunsul Lui a început întotdeauna cu: „Este scris…” (Matei 4:1-11) Dar Isus nu doar a făcut referință la Cuvânt, ci avea autoritate când îl folosea, pentru că trăia conform Cuvântului. În Ioan 1:14 citim cuvintele minuate care spun că „Cuvântul a luat trup și a locuit printre noi.” Isus putea fi descris ca Cuvântul personificat. Întreaga lui viață era o împlinire a Cuvântului lui DUmnezeu și, implicit, și a voii lui Dumnezeu.

Când citesc Biblia, mă umplu cu înțelepciunea lui Dumnezeu. Este o armă pe care El mi-a dat-o – cuvintele necesare pe care să le folosesc împotriva înșelăciunii lui Satan. Acestea sunt cuvintele pe care și Isus le-a folosit – cuvinte care îmi arată ce să fac, cuvinte de consolare și mângâiere. Trebuie să fac exact ce scrie. Atunci am în mână sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel eu expun minciunile și înșelăciunea lui Satan și birui toate tendințele păcătoase din firea mea. Când trăiesc conform acestor cuvinte, devin invincibil.

Suferă în fire, termină cu păcatul

Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” 1 Petru 4:1-2. Această suferință nu era suferința fizică de pe crucea de la Golgota, ci era suferința de pe crucea pe care o folosea în fiecare zi, când El spunea „Nu!” voii Sale proprii, păcatului din fire, chiar dacă acesta Îl bombarda încontinuu cu cererile și atracțiile lui deceptive. Păcatul din natura sa își primise sentința la moarte când El a spus „Facă-se voia Ta, nu voia Mea, o, Dumnezeu!” iar această propoziție a fost împlinită când poftele se făceau văzute în momentul ispitei.

Ca un ucenic care Îl urmează pe Isus, trebuie să-mi urăsc propria viață, să mă lepăd și să-mi iau crucea proprie. (Luca 9:23; 14:26). Costă ceva; costă voia proprie; costă viața mea. Trebuie să mă rog și să plâng ca poftele să simtă durerea negării mele. Pe „crucea zilnică” ele suferă și mor. Atunci eu încetez a mai păcătui.

Aceasta este calea pe care a mers Maistrul. Dacă Îl urmez, voi ajunge unde este El!

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Apocalipsa 3:21.

1

Ce este păcat?

Știm că toți suntem păcătoși și trebuie să fim mântuiți de păcat. Dar care este definiția păcatului?

Citește mai mult
2

Iertarea păcatelor

Iertarea păcatelor este unul dintre cele mai mari daruri posibile. Este începutul vieții creștine, unul dintre rezultatele lucrării lui Isus. Ce implică iertarea păcatelor, cum o primim și ce se întâmplă mai departe?

Citește mai mult
3

Ce este conștiința? Ce fac cu sentimentele de vină?

Cum pot ști sigur ce este bine și rău? Ce să fac cu acele sentimente de vină?

Citește mai mult
4

Care este diferența dintre a avea păcat și a păcătui?

Ioan scrie că toți avem păcat, dar cei care fac păcat nu L-au văzut, nici nu L-au cunoscut. (1 Ioan 1:8; 3:6). Care este diferența?

Citește mai mult
5

Care este diferența dintre ispită și păcat?

Este vreo diferență dintre ispită și păcat?

Citește mai mult
6

Cum birui păcatul?

Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre „mai mut decât biruitori” asupra păcatului. Dar cum?

Citește mai mult