A doua cruce: răstignirea omului celui vechi cu placerile și poftele lui

Cei care sunt cu adevărat sătui de propriul lor păcat și au o dorință sinceră de a intra într-o  viață nouă, sunt conduși către căință de bunătatea lui Dumnezeu. (Romani 2:4) „Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare …” Fapte 3:19. Pocăința1 este o decizie dintr-o inimă întreagă de a se căi de păcatele din trecut și a se întoarce de la lume; înseamnă a nu mai trăi după plăcerile trecătoare ale lumii, ci a trăi pentru Dumnezeu sută la sută; nu câte puțin din fiecare. Prin mila lui Dumnezeu, noi primim iertare pentru păcatele noastre prin har nemeritat, iar temelia vieții noi este acum pusă. (Fapte 3:19; 26:18).

Răstignirea „omului vechi” (Romani 6:6; Efeseni 4:17-24)

Să ajungem la o viață nouă, noi trebuie să înlăturăm „omul cel vechi2” – viața noastră veche. (Efeseni 2:2-3; 4:22-24) „Omul nostru vechi” este gândirea noastră înainte de pocăință, unde noi permiteam păcatului să conducă viața noastră, unde nu luasem o decizie conștientă de a ne împotrivi păcatului, ci cedam în momentul ispitei. Este clar că nu este nicio posibilitate să ne oprim din păcătuire, dacă „omul cel vechi” încă trăiește și este activ în viața noastră. Atunci noi vom avea nevoie de iertarea păcatelor pentru aceleași păcate pe care le facem zi după zi. Să credem că putem obține biruință, fără să înlăturăm „omul vechi” este o decepție. Atunci vom duce o luptă doar să păstrăm aparențele exterioare. Dacă vrem progres spiritual după ce ne-am pocăit, atunci trebuie să alungăm sau să răstignim „omul cel vechi.” (Romani 6:6).

Răstignirea „omului vechi” este un act al  credinței, o decizie de a termina cu vechea gândire care dorea să cedeze în fața păcatului și să ne îmbrăcăm cu „omul nou3” – o gândire nouă determinată să se împotrivească păcatului și să trăiască răstignit cu Hristos. (Efeseni 4:17-24). Noi ne socotim morți față de păcat – nu mai slujim păcatului conștient și vii pentru Dumnezeu și lucrările Lui. Astfel, trupurile noastre sunt folosite de a sluji lui Dumnezeu în ascultare. (Romani 6:11-14). Noi putem intra în acest pact, această hotărâre de a ne dezbrăca de „omul vechi” și a intra într-o viață nouă, indiferent unde suntem – este o decizie luată în credință!

Faptul că am dezbrăcat omul vechi nu înseamnă că nu mai avem păcat în fire4 sau că nu mai suntem ispitiți de a fi atrași și momiți de propriile pofte, (Iacov 1:14-15), ci că nu mai trăim conform poftelor și plăcerilor din firea proprie. Aceasta este gândirea nouă3. Gândirea noastră nouă nu mai slujește păcatului, ci declară un răsunător „Nu!” când suntem ispitiți. Aceasta este o decizie puternică în credință, care are loc în gândirea noastră.

Răstignirea firii cu poftele și plăcerile ei (Galateni 5:24)

Cu această gândire nouă, firea noastră cu poftele și plăcerile ei poate fi răstignită cu  Hristos. (Galateni 5:24). Firea este o parte din trupul păcatului, despre care suntem conștienți. În mod natural, noi nu putem să răstignim ceea ce nu am recunoscut ca păcat până în momentul de față. Dar odată ce primim lumină despre un lucru ca fiind păcat, trebuie să-l răstignim – să-l omorâm. (Coloseni 3:5). Când aceste pofte și plăceri se ridică din firea noastră, ele trebuiesc răstignite – nu trebuie să li se permită niciodată accesul în inima și gândirea noastră, ci noi trebuie să suferim până ele mor. Acest proces cauzează suferințe în firea noastră, căci poftele și plăcerile noastre păcătoase care locuiesc în noi nu ajung să fie satisfăcute. Aceste pofte mor, într-un final, când sunt în mod constant respinse.

Gândirea noastră, starea noastră conștientă, care înainte era supusă faptelor rele, a devenit ascultătoare de voia lui Dumnezeu, prin credință. Noi trebuie să ne considerăm cu adevărat morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu. (Romani 6:11). Când o persoană continuă să trăiască o viață conștientă în păcat, acest lucru este cauzat de faptul că omul cel vechi încă este viu, și gândirea de a se împotrivi păcatului nu este prezentă – acea persoană este rob al păcatului. De aceea, dezbrăcarea omului vechi deschide posibilitatea trăirii unei vieți în biruință totală asupra păcatului conștient atât de departe cât străbate lumina – trupurile noastre nu mai sunt roabe ale păcatului. „Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.” Romani 8:12. Înclinațiile rele din firea noastră nu vor mai conduce asupra noastră.

Această cruce este pentru toți cei care au păcătuit și care au obiceiuri păcătoase, dar care s-au căit și au hotărât să înceapă o viață nouă.

Legendă

  1. Pocăință/A se pocăi: A se pocăi înseamnă a lua o decizie de a se întoarce de la păcat și întuneric, de la puterea diavolului la puterea Dumnezeului celui viu. Ne pocăim de păcatele noastre trecute, ne lepădăm de vechea viață – o viață în care trăiam savurând plăcerile trecătoare ale păcatului, și adoptăm o nouă gândire – o minte care este hotărâtă să se împotrivească păcatului (să spună „Nu!” în ispită). Este, de asemenea, important ca, după pocăință, să nu ne întoarcem în vechiul mediu care a avut o influență negativă asupra noastră înainte, căci, astfel, poate merge din nou rău cu noi. (Fapte 3:19, Fapte 26:18, 1 Petru 2:1-2)
  2. „Omul vechi”: „Omul nostru vechi” reprezintă gândirea care nu a luat o decizie conștientă de a se împotrivi păcatului. Cu această gândire, atunci când suntem ispitiți, suntem de acord, conștient, cu ispitele din care vin și le permitem să se manifeste prin gânduri, vorbe sau fapte. (Romani 6:1-6; Efeseni 4:22-24; Coloseni 3:9-10).
  3. „Omul nou”/„Gândirea nouă”: „Omul nou” este gândirea nouă, noua atitudine, după ce am înlăturat „omul vechi.” Este o decizie de a lupta împotriva păcatului, de a spune „Nu!” de fiecare dată când suntem ispitiți la păcat și să trăim în dreptate și evlavie. (Efeseni 4:22-24).
  4. Păcatul din fire: Aceasta reprezintă natura umană păcătoasă, pe care toți oamenii au moștenit-o de la cădere. Acest lucru înseamnă că noi, ca ființe umane, suntem, din natură, ispitiți la gânduri și pofte păcătoase. La acest lucru se face referire și ca „păcatul originar” sau „păcatul care locuiește în noi.”

1

Mesajul crucii: Introducere

The cross is one of the most well-known symbols of Christianity, but its significance lies far deeper than the cross of Calvary.

Citește mai mult
2

Ce este „crucea?”

Scripture actually speaks about three crosses.

Citește mai mult
3

Prin cruce: crucea de la Golgota

Aceasta este crucea care duce la iertarea păcatelor.

Citește mai mult
4

A doua cruce: răstignirea omului celui vechi cu placerile și poftele lui

Această „răstingire” este necesară dacă vrem să devenim ucenici.

Citește mai mult
5

A treia cruce: purtarea crucii în fiecare zi, ca ucenici

Cu a treia cruce, întreaga noastră ființă poate fi transformată în imaginea lui Hristos.

Citește mai mult
6

Care este rezultatul purtării crucii?

Un viitor slăvit în cunoștința lui Hristos.

Citește mai mult