Planul de mântuire a lui Dumnezeu – Ce nu putea face Legea

Lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii – Legea

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. Evrei 1:1-2.

Încă de la Adam și Eva, Dumnezeu a vorbit omului despre voia Lui prin Legi și porunci, atât direct, cât și prin proorocii Lui. El a dat Legea lui Israel prin Moise, ca un ajutor, ca Ei să țină pactul pe care El L-a făcut cu Avraam și urmașii lui. Legea a fost o binevuvântare pentru ei și a avut efectul de a-i separa de păgâni. Acestea erau legi și porunci despre cum oamenii ar trebui să trăiască, însă ele nu le dădeau oamenilor puterea să le respecte.

Cei drepți și temători de Dumnezeu din poporul lui Israel s-au străduit în puterea proprie să țină poruncile și regulile Legii. Una dintre cerințele legii era ca ei să nu poftească. Această lege însă era imposibil de ținut în puterea omenească. Pofta era în omul interior, iar Legea putea să-i judece când păcatul devenea faptă. Jertfele le dădea iertare pentru păcatele lor, dar nu putea să le îndepărteze pofta și păcatul. Oamenii arătau buni pe exterior, dar în interior, poftele se războiau în mădularele lor. Unii dintre ei au reușit să ajungă departe în voia lui Dumnezeu datorită fricii lor de Dumnezeu, dar nu au ajuns niciodată la odihnă și pace, însă tocmai aceste lucruri voia Dumnezeu să le dea.

Ce nu putea face Legea

După ce Dumnezeu a lucrat cu oamenii timp de mai multe mii de ani, în diferite feluri și în diferite timpuri, fără ca ei să obțină promisiunile, El a hotărtât să facă ceva total nou, să zdrobească în final capul șarpelui (Satan), (Geneza 3:15), și să-l distrugă pe cel care avea puterea morții, diavolul.

„Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. Evrei 2:14-18.

În scrisoarea către Romani, Pavel descrie lucrarea mare pe care Dumnezeu a făcut-o în Isus și posibilitățile mari pe care acest lucru le-a deschis pentru noi.

„Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. Romani 8:3-4

Poftele și plăcerile din fire erau mai puternice decât cerințele legii; de aceea, Legea era fără putere în ce privește păcatul. De exemplu, legea era neputincioasă față de invidie. Invidia se găsește în interiorul persoanei, unde Legea nu poate judeca sau lua vreo măsură. Aici vedem ce era imposibil pentru Lege – tocmai să-i aducă pe oameni să împlinească cerința legii: „să nu poftești.” Cu alte cuvinte, Legea nu putea atinge rădăcina păcatului sau păcatul din fire, pe care toți oamenii l-au moștenit după cădere. Pentru a distruge acest păcat interior moștenit, a fost nevoie să se facă o lucrare într-o persoană reală cu carne și sânge ca copiii, în care să se găsească pofta pentru păcat – rezultatul căderii. Dumnezeu Însuși trebuia să condamne păcatul din firea acelei persoane.

Lucrarea care a avut loc în Isus, când a fost om pe pământ, nu a fost pentru El. În Evrei 2 citim că El a făcut-o pentru frații Lui – acei care doresc să-L accepte ca Salvator și care doresc să-L urmeze pe calea inaugurată de El. El a venit pe pământ ca să ne ajute să ajungem la aceeași viață.
Continuă să citești pentru a afla mai mult despre cum viața și moartea lui Isus au avut o semnificație atât de mare pentru noi, oamenii.

1

Introducere

De ce este atât de semnificativ faptul că Isus „S-a născut din sămânța lui David?”

Citește mai mult
2

De ce a trebuit Isus să învețe ascultare?

Ar fi putut Isus păcătui? De ce este această întrebare de o importanță supremă pentru creștini?

Citește mai mult
3

Isus: Fiul Omului sau Fiul lui Dumnezeu?

„Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar […]

Citește mai mult
4

Planul de mântuire a lui Dumnezeu – Ce nu putea face Legea

Lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii – Legea „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin […]

Citește mai mult
5

Planul de mântuire a lui Dumnezeu – semnificația lui Hristos manifestat în trup

Hristos manifestat în trup „Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere …” Romani 8:3. Ce nu putea Legea face era să-i elibereze pe oameni de pofte și plăceri, de tendința păcatului care locuia în firea lor, ca […]

Citește mai mult
6

Spiritul lui Anticrist – negarea venirii lui Isus în fire

„Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist …” 1 Ioan 4:2-3. […]

Citește mai mult