A expirat creștinismul?

– De ce este interesul pentru creștinism atât de mic între tinerii de azi? Care este scopul creștinismului?

În societatea de azi nu este nevoie de mult pentru a te putea numi "creștin", dar totuși cele mai multe comunități de creștini experimentează continuu pierderi de membri. De ce este așa?

În toamna anului 2011, un sondaj american cunoscut făcut de Barna Group în proiectul «Credință de durată» (eng. «Faith that Lasts») arată că a proape 3 din 5 tinerii creștini își părăsesc comunitatea creștină de care aparțineau, după vârsta de 15 ani. Rezultatele poate ne pot da un indiciu despre cauza pentru care creștinismul din lumea vestică merge în jos, în special în rândul tinerilor.

6 motive principale

Cercetările arată 6 motive principale pentru care tinerii creștini își părăsesc credința permanent sau pentru o anumită perioadă (vezi rubrica cu informații din partea dreaptă). Când citim aceste afirmații în spatele cărora cea mai mare parte a tinerilor se găsesc, se trage un semnal de larmă că ceva trebuie să fie în neregulă – cu biserica, cu tinerii sau poate cu ambele. Deoarece:

– Care este scopul creștinismului?

În porunca Lui despre misiune, Isus spune «Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.» (Mat. 28: 19–20) Și de ce trebuie ținute poruncile? Pentru că El, Isus, a venit în lume ca să primeasă frați și surori. El poate fi fratele nostru în fața lui Dumnezeu. (Evr. 2: 10-18) Dar după ce Adam și Eva au fost neascultători și au mâncat din mărul din grădina Eden, păcatul a despărțit pe oameni de Dumnezeu. Isus a venit ca să ne arate calea înapoi către Dumnezeu. El ne-a învățat calea pentru a putea ține poruncile lui Dumnezeu și a fi eliberați de păcat! Această libertate constă în faptul că eu sunt unul care împlinesc rugăciunea din «Tatăl nostru»: «Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ», mai întâi la mine, apoi în jurul meu. Atunci corpul meu este o unealtă pentru Dumnezeu și nu pentru propriul ego. Aceasta este libertatea cu care a venit Isus! (Rom. 8: 3–4, Evr. 10: 19–20)

Așadar, în conformitate cu propriile cuvinte ale lui Isus, creștinismul este în rătăcire dacă conduce doar acolo că oamenii își întrețin fațada lor sfântă continuând să fie egoiști, cu dreptate proprie și mândri.

Harul care acoperă și «iertarea păcatelor»

O noțiune de temelie în creștinism este iertarea păcatelor. Isus a arătat că mă iubește, și eu simt că Îl iubesc pe El. Dar nu crezi că Isus a avut o menire mai profundă decât «doar» să mă elibereze de vina păcatului atunci când a murit pe cruce? «Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele», spune El în Ioan 14: 15.

Toți știu că dragostea fără acțiune este complet fără valoare. De ce să nu se aplice aceasta și aici?

{youtube=QIWhQTB2MAA&height=90&float=left&controls=no&text=Video: Relația mea cu Isus}

Cercetarea celor de la Barna Group arată că mulți tineri creștini și comunitatea lor creștină, împreună cu pastorul și îndrumătorul lor, au pierdut acest aspect din vedere. Când harul lui Isus îmi «permite» să vorbesc de rău, să mint și să gândesc josnic despre ceilalți, atunci, oare nu am schimbat eu iertarea păcatelor în «permiterea păcatelor»? Deci, care este practic diferența dintre mine, care merg la o biserică și unul care nu face aceasta? Este doar iertarea, care era posibilă și înainte de timpul lui Isus? (Evr. 10: 1 și 9) Trebuie pastorii să impună multe porunci și reguli cu privire la detalii practice pentru a crea o despărțire clară între «noi» și «ei»? Toate aceste interpretări omenești ale Bibliei – sunt ele oare granițe impuse de Dumnezeu și inspirate de duh, în timp ce realitatea este că ei doar mențin o fațadă frumoasă a slavei? Iar în spatele fațadei, egoismul și mândria pot mai departe trăi în cea mai bună formă.

Dacă este cazul acesta, atunci nu este ciudat ce spun cifrele, că 20 % dintre creștini consideră că: «Experiența mea cu biserica este că Dumnezeu se pare că lipsește.»

…ei doar mențin o suprafață frumoasă a slavei. Și în spatele fațadei, egoismul și mândria pot mai departe trăi în cea mai bună formă.

Neinteresați de creștinism

Pe această bază, tinerii creștini vor trebui să aleagă direcția vieților lor. În timp ce duhul vremii ispitește cu «realizează-te – trăiește viața» și pofta către imoralitatea sexuală domnește în corpurile lor. Cum se poate cineva aștepta ca acești tineri să aleagă ceva ce ei realmente experimentează a fi fals, superficial, expirat și incapabil și să răspundă la întrebările cele mai importante ale vieții?

Întrebarea își răspunde singură, de aceea devine întunecat pentru creștinism.

A expirat creștinismul cu adevărat?

Nu, absolut deloc! Dar trebuie să ne întoarcem la cum era la început. În loc de «permiterea păcatelor» sau un «creștinism de fațadă», trebuie să facem toate eforturile pentru a propovădui astfel încât fiecare individ din adunare să ajungă la întrebarea:
– Vreau eu să trăiesc cât de mult după poftele mele în lume, și să «surfez» spre cer? 
În orice caz, Iuda spunea clar despre rezultatul la aceasta: «… unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru …»
– Sau vreau eu să arăt dragoste adevărată pentru Isus, să țin poruncile lui și să devin eliberat de păcat?

– Ce vreau eu de fapt? Este întrebarea de care depinde creștinismul meu personal.

Cu acest «filtru», multe întrebări dificile și fără răspuns dispar și devin irelevante. Interesul meu devine focusat pe Dumnezeu și voia Lui pentru viața mea. Când eu în sinceritate doresc să trăiesc după voia Lui, atunci Duhul Sfânt îmi va arăta granițele pe care Dumnezeu, cu înțelepciunea lui dumnezeiască și dragostea Lui mare mi le-a pus. Atunci eu nu mai sunt interesat de a întinde aceste graniți, spre domenii ca: sexualitate, filme, muzică, jocuri sau alte lucruri. Eu înțeleg că doar legile și poruncile lui Dumnezeu mă pot face liber de propriul meu egoism și mă pot conduce la pacea și bucuria Lui dumnezeiască, atât aici în viața aceasta, cât și mai departe în veșnicie. În loc de duhul vremii și trendurile actuale din societatea din jurul meu, Cuvântul lui Dumnezeu și Biblia devin metrul față de care eu îmi măsor acțiunile și faptele mele.
Iar aceasta nu se schimbă. (Evr. 13: 8)