A învinge singurătatea

Într-o zi, acum câțiva ani în urmă, lumea mea s-a schimbat deodată. Soțul meu a murit într-un mod neașteptat și peste noapte, viața mea a devenit foarte diferită.

Șocul inițial a fost mare, iar pentru ceva vreme eram amețită, bazându-mă pe ajutorul rugăciunilor familiei și prietenilor mei.

Lunile urmatoare, situația mea a devenit mai clară și a trebuit să mă confrunt cu noi realități, incluzând să mă învăț să fiu singură. Realizarea acestui fapt a răsărit pentru mine – pentru prima dată în peste 44 de ani nu mai făceam parte dintr-un „cuplu”! Acum nu mai era niciun însoțitor care să mă aștepte acasa, nimeni cu care să vorbesc, nicio planificare pentru următoarea excursie împreună. Am realizat că sunt singuratică.

Chiar și prin casă a trebuie să ajustez unele lucruri. Pe timpul anului următor, am evitat să dorm în dormitorul nostru. A fost foarte dificil să fac mâncare doar pentru o persoană. Sentimentele de singurătate veneau în valuri peste mine, probabil declanșate de o participare la o nuntă, un atac violent de amintiri despre cum era înainte sau alte astfel de lucruri. Aceste gânduri erau o plagă pentru mine, iar eu le uram. Trebuie sa le controlez, dar cum?

Ce spune Biblia despre singurătate?

Regele David, de asemenea a experimentat o mare singurătate și s-a simțit părăsit. Dar el nu a fost doar un luptător pe câmpul de luptă; el a luptat și pentru credința lui! A strigat la Dumnezeu în nevoie și disperare, și a primit puterea și nădejdea de a merge mai departe!

„Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit.
Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
Uită-Te la ticăloşia şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele mele.
Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei şi cu ce ură mare mă urmăresc.
Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!” Psalmul 25:16-21

În loc să-L acuze pe Dumnezeu și să se întrebe: „De ce mie?”, David s-a apropiat de Creatorul lui în momentele lui cele mai singuratice. Și eu am avut nevoie mare să duc o luptă spirituală ca să primesc aceeași putere și același ajutor care l-a scos pe David din groapa lui de neputință.

Singur vs. singuratic

A fi singur nu este același lucru cu a fi singuratic. Eu pot fi singur și să îmi văd fericit de viața mea; și pot fi singuratic chiar și printre o mulțime de oameni. Am realizat că mă simțeam singuratică pentru că invidia, amărăciunea și compătimirea de sine mă plăguiau cu gânduri precum, „Toți ceilalți sunt cu alții. Eu sunt singura singură și de una singură.” Singurătatea este o gândire în care mă simt separat de celelalte ființe umane. Dar dacă este o gândire, atunci eu știu că eu pot rezista la asemenea gânduri și să le resping accesul în inima și în viața mea. Așa că am făcut cu este scris în 2 Corinteni 10:5, și am făcut „fiecare gând rob ascultării de Hristos!

Alte versete precum „Nu vă îngrijorați de nimic,” (Filipeni 4:6) m-au ajutat în trecut ca să îmi redirecționez gândirea, așa că m-am ținut tare de un verset de mulțumire, „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18) A fi recunoscător înseamnă să mă predau, să accept faptul că Dumnezeu este la conducere, nu eu. „Totul” înseamnă totul: dacă mă simt lăsat pe dinafară, dacă mă compătimesc, dacă mă simt nedreptățit în vreun fel – indiferent de circumstanțe! Eu pot spune cu adevărat, „Multumesc, Isuse,” pentru această situație, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru mine!
Asta este ceea ce vreau – să fac voia lui Dumnezeu atâta timp cât trăiesc! Este o bătălie!

Recunoștința este arma cea mai puternică

Uneori, un simplu mulțumesc trebuie să fie mai exact. „Doamne, sunt trist azi pentru că astăzi ar fi fost aniversarea noastră.” Apoi intentionat Îi mulțumesc pentru toți anii pe care i-am avut împreună. Sau, "Doamne, mă compătimesc că ceilalți sunt prea ocupați pentru a fi cu mine." Apoi am adăugat: "Mulțumesc, Isuse pentru toți prietenii prețioși pe care mi I-ai dat" Apoi îi numesc, mă rog pentru ei , și îi cer în special lui Dumnezeu să-i binecuvânteze și să îi ajute în orice nevoi ar fi ei. Am experimentat de nenumărate ori că iau conștient lupta aceasta de a fi recunoscătoare, a respinge gândurile negative, tristețea și singurătatea trebuie de fapt să fugă, iar eu să rămân cu recunoștință pentru timpul pe care l-am avut.

Timpul trece și uneori și cea mai simplă imagine, precum întâlnirea unui cuplu cu păr cărunt ținându-se de mâini într-un magazin alimentar, îmi poate declanșa simțurile. Îmi amintește de pierdera mea, că eu sunt acum singură și că nu vor mai fi plimbări la răsărit de soare, de mână cu iubitul meu. Unori, aceste momente amenință să mă copleșească. Apoi îmi amintesc că nu poți să fii și mulțumitor și să ai sentimente de compătimire pentru propria persoană! Sunt bucuroasă să spun că spun că această armă – „în toate aduceți mulțumiri” – mă ajută mult atunci când am nevoie de ea, zi de zi!