Aceasta era soluția de care aveam nevoie

De multe ori în trecut m-am întrebat de ce-mi era așa de greu să iert persoanele care socoteam că mi-au greșit.

De ce port pică atât de mult timp? De ce nu pot uita nedreptățile, deși cred că le-am iertat? De ce rămân aceste lucruri în mintea mea? Știam că trebuia să fie un răspuns - un lucru fixat adânc în interiorul meu, dar răspunsul nu s-a lăsat ușor găsit. Trebuia să fie lipsa de dragoste, nu? Dar de ce duc lipsă de dragoste?

Din natură, nu sunt o persoană care mă descurc cu oamenii. Nu prea-i pot suporta pe cei „grei de cap” și mă ofensez repede, pentru că sunt o persoană sensibilă. Știam că nu faptul că sunt sensibilă era ceva rău în sine, pentru că acest lucru mă face și mai empatică și grijulie. Deci care e problema?

Am, de asemenea și foarte mari așteptări de la ceilalți. Am încercat toată viața să urmez regula de aur „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31) Dar când simt că ei nu îmi returnează aceeași monedă, îmi ridic garda și îi disprețuiesc. Am realizat că am început să evit anumiți oameni, decât să tratez problema cauzată de comportamentul meu.

Răspunsul la întrebarea mea mi-a fost descoperit de curând de Isus. Dacă îi tratez pe ceilalți cu dispreț, care este spatele monezii? - Eu mă consider superior lor. Atunci ignor versetul: “… ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

Răspunsul pentru „de ce” -urile mele

Toate aceste „de ce”-uri au un singur răspuns.

M-am găsit vinovată de următoarele: mândrie, aroganță și complexe de superioritate față de cel de lângă mine. Mă consideram superioară față de oamenii pe care Dumnezeu i-a creat cu la fel de multă dragoste, grijă și scop perfect definit, ca și pe mine.

De aceea, am început să mă rog în fiecare zi ca să-mi pierd mândria și să cresc tot mai mult pe calea care duce în jos. Niciodată nu voi putea iubi pe aproapele meu, prietenii mei, familia mea, dacă nu urmăresc smerenia. Nu pot să confortez, binecuvintez sau încurajez pe ceilalți dacă sunt plină de importanță direcționată către persoana proprie. Trebuie să-mi urăsc cu desăvârșire îngâmfarea mea.

Sunt o persoană artistică și deseori am proiecte creative cu care mă ocup. Recent, mai multe proiecte de-ale mele au eșuat, unul după altul. M-am frustrat și m-am întrebat de ce.

Din nou am avut o descoperire. După ce m-am rugat la Dumnezeu să-mi frângă mândria, El a început să-mi răspundă într-un fel foarte practic, și va continua să mă ajute în diferite feluri și să-mi dea har ca să ajung liberă de mândrie în toate formele ei. Astfel voi putea crește ca ucenic și voi putea iubi și binecuvânta pe cei din jurul meu.

„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Mica 6:8.