Aceasta este cheia pentru a avea unitate și armonie în relațiile tale

David scrie în Psalmul 133:1: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” Dumnezeu Își dă binecuvântarea acolo unde este unitate, mai exact viață veșnică. (Psalm 133:3).

Cum pot creștinii primi unitate adevărată?

Pentru a avea unitate creștină adevărată, toți trebuie să-și piardă viața. Iar pentru a putea păzi această unitate, toți trebuie să continue în a-și pierde viața. Cât de bine și plăcut este atunci când acest lucru se întâmplă. Copiii, tinerii și toți ceilalți vor putea înflori și crește în acest mediu.

Unitate adevărată crește în gânduri mici despre sine, smerenie - atunci harul și binecuvântarea este peste lucrul fiecăruia. Când nimeni nu judecă și nu are așteptări de la ceilalți, ci toți sunt preocupați în a lucra la propria mântuire, căutând ce trebuie îndreptat în viața proprie atunci putem vorbi de unitate. (Filipeni 2:12)

Procesul de a dezvolta unitate în orice relație și de a păzi „unirea Duhului, prin legătura păcii.” Aceasta se face în virtuțile lui Hristos: „cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.” (Efeseni 4:1-6). Nu există dragoste mai mare decât cea care-și dă viața pentru aproapele său. Aceasta înseamnă predarea ideilor, opiniilor și pretinderilor egoiste care duc la mândrie, jignire, invidie, etc. Pentru aceasta trebuie să te smerești și să cauți binele persoanei de lângă tine, în loc de ambiția proprie, egoistă. Dacă suntem înrădăcinați și întăriți în această dragoste, atunci relația noastră va prospera și finalul va fi părtășia unul cu altul. (Efeseni 3:17-21)

Gânduri mici despre sine

Noi vedem însă exact opusul în lumea de azi, începând cu politică, sport, amuzament și chiar până la grupările religioase. Acolo sunt oamenii educați, talentați sau capabili fizic, dar în ciuda la toate acestea, ei nu pot confecționa unitate și pace. Iacov clarifică lucrurile acestea când scrie „Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Iacov 3:16. Împinși de dragostea pentru bani sau cinste, ei își caută folosul propriu. Nimic nu se zidește, ci doar se dărâmă. Oamenii învinuiesc, critică, bârfesc, judecă și se subminează unul pe altul. Ei vor să conducă și să domine, iar în îngâmfarea lor neoprită se folosesc pe sine drept etalon pentru felul în care ceilalți trebuie să-și trăiască viața.

În scisoarea lui Pavel către Filipeni, el îi îndeamnă: „…faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. ” Filipeni 2:1-4. Iar în Romani 12:3 scrie: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” Dacă oamenii ar asculta de aceste îndemnuri, rezultatul ar fi întotdeauna unitate creștină adevărată.

Regele David a fost un exemplu bun de smerenie și gânduri mici despre sine. Ca împărat al lui Israel, el putea să pună mâna pe orice dorea. În loc, mărturia lui era: „Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.” Psalm 131:1. Cât de bine și edificator este atunci când rămânem în granițele noastre. Unitatea este păzită în gânduri mici despre sine.

Îndemnuri care conduc la unitate

Am adunat mai multe îndemnuri pe care apostolul Pavel le-a dat romanilor, care vor duce întotdeauna la unitate, dacă sunt urmate:

• „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” Romani 12:10.

• „Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.” Romani 12:13.

• „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.” Romani 12:15.

• „Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.” Romani 12:16.

• „Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.” Romani 14:19.

• „Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” Romani 15:1-16.

Fiecare dintre noi are un trecut diferit, personalități și naturi diferite. Există greci, evrei, circumscriși, necircumscriși, barbari, sciți, sclavi și liberi - toți în diferite stagii de dezvoltare, dar Hristos este totul în toți. (Coloseni 3:11). Isus S-a rugat ca toți să fim una așa cum El și Tatăl sunt una. El ne-a dat unealta pentru a face din asta o realitate și pentru noi: Cuvântul lui Dumnezeu. (Ioan 17:20-22). Noi ne putem lua crucea, ne putem nega pe noi înșine și Îl putem urma pe Isus în smerenie. Atunci vom învăța că unitatea creștină poate fi o realitate în toate relațiile noastre.