Adevărul despre neprihănirea socotiă

„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”  Romani 4:3. Asta s-a zis despre Avraam când Dumnezeu i-a promis că neamul lui va fi așa de numeros precum stelele care nu pot fi numărate. A crezut Avraam în neprihănirea socotită? Nu; El a crezut în promisiunea lui Dumnezeu, și asta i-a fost socotit ca neprihănire. Era Dumnezeu care vedea lucrurile așa.

Promisiunea pentru Avraam era că el va primi un fiu care avea să vină din propriul lui trup. (Geneza 15:4) El a crezut în Dumnezeu, nu în propria lui putere. El a crezut că Dumnezeu îi va da un fiu adevărat, nu un fiu care îi fusese socotit. Când Avraam a crezut asta, Dumnezeu „care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” a socotit că deja își avea fiul. (Romani 4:17)

De la neprihănire socotită la o credință încercată

Credința trebuia să fie încercată, și Avraam și Sara au trebuit să aștepte împlinirea promisiunii până puterea lor propriei s-a golit. Avraam a luat în considerare trupurile lor muribunde, dar credința lui nu a devenit slabă, deoarece credința nu are nimic de-a face cu puterea proprie. El l-a slăvit pe Dumnezeu și nu a fost dat de rușine. El l-a primit pe Isaac, un fiu care a venit din trupul său.

Apostolul folosește asta ca o ilustrație pentru noi. Noi avem promisiunile Evangheliei. Esența lor este „ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină” Coloseni 1:22. Aceste promisiuni ne sunt vestite când încă suntem răi și păcătoși. Dar dacă noi credem în promisiunile lui Dumnezeu, cum a crezut și Avraam, atunci Dumnezeu ne socotește și nouă asta ca neprihănire.

Noi nu avem fapte, dar credem în El care iartă pe cei nelegiuiți. Credința lui îi este socotită neprihănire. (Romani 4:5) Este neprihănirea socotită cea în care ne încredem? Nu, noi credem, la fel ca Avraam, într-o neprihănire adevărată care va ieși la iveală din trupul nostru, și noi credem că Dumnezeu va lucra această transformare în noi. El care numește lucrurile care nu se văd ca și cum s-ar vedea, El ne vede ca și cum am fi deja ceea ce credem că El poate să ne facă să devenim. El ne socotește ca neprihănire credința noastră în El , și noi nu vom fi dați de rușine. El își va împlini promisiunile în viața noastră. Cu toate astea, și credința noastră trebuie încercată. Și puterea noastră proprie trebuie golită înainte ca promisiunea să poată fi îndeplinită. Dumnezeu ne poate veni în ajutor cu puterea lui după ce am încercat să biruim și am fost zdrobiți din cauza nelegiuirii noastre. (2 Corinteni 12:9)

Majoritatea oamenilor își pierd credința când se uită la ei înșiși, și ajung să renunțe total. Ei zic, „O să trebuiască să ne mulțumim cu neprihănirea socotită. Suntem oameni și nu putem fi nimic altceva. Este bine că Dumnezeu ne-a socotit viața lui Isus.” ș.a.m.d. Aceasta nu este deloc credința lui Avraam!

O experiență adevărată și vizibilă

Propăvăduirea obișnuită a neprihănirii socotite este ca și cum Avraam ar fi trebuit să fie mulțumit cu un fiu socotit fără ca să primească unul cu adevărat. Mii și mii de oameni trăiesc în acest întuneric și în înșelăciune. Nădejdea Evangheliei despre biruință nu le este vestită, ci o neprihănire socotită le este vestită, și așa ajung ei să creadă într-o neprihănire socotită și nu experimentează niciodată asta de a fi transformați într-o făptură nouă ca neprihănirea să poată ieși din ei înșiși. Duhul lui anticrist a răstălmăcit Evanghelia așa încât cei care aud nu experimentează niciodată ceva real și adevărat. Ei au totul prin credință, care se dovedește a fi pură fantazie! Dumnezeu nu a socotit niciodată o astfel de credință ca neprihănire.

Avraam a experimentat o trăire adevărată și vizibilă datorită credinței lui. Cei care au credința lui Avraam în zilele noastre au parte de aceeași experiență. „nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” Romani 4:24-25. Noi experimentăm faptul că el ne iartă, așa ca să devină adevărat și vizibil pentru toți faptul că virtuțile lui Hristos pot ieși la iveală din trupul nostru.