Apostolul Pavel: admirator sau urmaș?

În lumea creștină, apostolul Pavel este unul dintre cei mai amintiți. El a vizitat multe biserici din diferite țări – aceasta a presupus călătorii foarte lungi unde el era sexpus multor pericole. Chiar el povestește cum a fost pietruit, biciuit de trei ori și a naufragiat o dată. Timp de mai mulți ani el a fost întemnițat pe nedrept ca în final să fie omorât în Roma.

Este clar că, dacă vorbim de viața noastră cu toate situațiile în care intrăm, noi nu-l putem urma pe Pavel prin tot ce a trecut și a experimentat el. Și atunci este cel mai simplu să te mulțumești „doar” cu o viață normală de creștin în timp ce admiri persoane precum apostolul Pavel ca fiind niște eroi. De aceea este plin de învățătură și înțelept să citești din ce a scris Pavel. Au fost aceste situații exterioare esențialul în viața lui? Se rezuma viața lui de creștin doar la slujba lui exterioară pe care o avea și situațiile exterioare în care intra?

Punctul principal din viața lui Pavel

Când el scrie tuturor fraților din Corint: „Urmaţi-mă pe mine aşa cum eu urmez pe Hristos.”, 1 Corinteni 11:1, ce putem noi urma? Noi trebuie să găsim punctul principal din viața lui. În primul rând era faptul că Îl iubea pe Isus Hristos mai mult decât orice. Și cu această gândire trăia și slujea el. Pentru Pavel nu era absolut deloc așa că trebuia să fie câțiva „eroi” – câteva persoane cu o viață specială și cu o slujbă specială – în timp ce toți ceilalți erau „creștini simpli”. Când era în temniță, a scris o scrisoare bisericii din Filipe. Acolo el descrie printre altele care era tot scopul vieții lui: „Dorința și nădejdea mea este ca Hristos, acum, ca întodeauna, să fie cinstit prin trupul meu.”(trad. norv.). Aici putem învăța de la el și îl putem urma!

Pentru El am pierdut toate ca să câştig pe Hristos

„Lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.”. „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.”. Aici fiecare care dorește să fie creștin trebuie să-l urmeze. „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Nu este aceasta ceva atrăgător de urmat? „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” Aceste cuvinte le scrie un om care stătea în închisoare. Nu putem merge noi aici după Pavel așa încât să învățăm aceleași lucruri în situațiile noastre?

Admirator sau urmaș?

În lumea sportului vedem că este destul de ușor să stai în tribune și să îi admiri pe cei care, prin exercițiu zilnic și sacrificiu, vor să dea totul pentru sport. Creștinismul nu va fi absolut deloc o admirare a unor eroi puțini. Aceasta ne-a învățat apostolul Pavel foarte clar. Creștinismul înseamnă să-L iubești pe Isus Hristos din toată inima ta. Creștinismul înseamnă că Îl urmezi pe Isus Hristos, trăiești după Cuvântul lui Dumnezeu și urmezi pe sfinți, frați și surori care au trăit înaintea noastră. Creștinismul impregnează toate faptele gândurile și cuvintele noastre în fiecare zi, oriunde suntem. Atunci nu-l admiri pe Pavel ca erou, ci atunci îl vezi ca pe un exemplu pe care îl poți urma în credință.