Apostolul Pavel: transformat de două ori

Apostolul Pavel este unul dintre cele mai bine cunoscute nume din Biblie. Scrisorile trimise de el cu mii de ani în urmă, încă ne sunt vitale nouă azi; ne dau viață și înțelegere, instrucțiuni și nădejde. Transformarea lui Pavel este un exemplu strălucitor pentru fiecare creștin.

Apostolul Pavel spune despre sine că provenea din poporul Israel, din seminția lui Beniamin, un fariseu educat la picioarele lui Gamaliel, care a fost unul dintre cei mai remarcați rabini din istorie. Nu putea fi într-o statură mai bună din care să se încreadă în propria dreptate. Și în zelul lui pentru Dumnezeu, rău direcționat, a persecutat biserica timpurie, pe care îi considera eretici periculoși. Îi aresta și îi închidea și a fost prezent la omorârea cu pietre a lui Ștefan. În Fapte 9:1 el este descris ca unul care „amenința și ucidea” pe ucenici, pentru „păcatul” lor, de a crede în Isus Hristos.

Te-ai putea gândi că o astfel de persoană, tare în convingerea ei, înrădăcinată într-un stil de viață și total dedicat unei astfel de cauze, ar fi prea departe pentru mântuire. Dar Dumnezeu a avut alte planuri pentru Pavel.

Pe drumul lui Pavel* spre Damasc, în urmărirea lui plină de râvnă a creștinilor, Pavel a avut o experiență profundă. Isus Însuși a apărtut în fața lui, ca o lumină din ceruri, aducându-l pe Pavel pe genunchi. Această experiență personală a lui Isus Hristos a provocat pocăința 100% a lui Pavel. În acel moment el a crezut și a trecut de la persecutor la ucenic. Scrie că imediat după această experiență a început să-L propovăduiască pe Hristos! Nu a fost nicio îndoială sau rațiune omenească care să pună la îndoială corectitudinea faptelor lui. El Îl experimentase pe Hristos și căpătase o nouă direcție în  viață. Misiunea lui era acum să poarte numele lui Isus popoarelor, dar și regilor și copiilor lui Israel. (Fapte 9).

Drumul spre Damasc a fost doar începutul

Deși fusese născut din nou, cu o inimă, atitudine și viață nouă, conversia lui Pavel nu l-a schimbat cum era el din natură. Dar acum el îl întâlnise pe Hristos, și toată dorința inimii lui era să-L cunoască personal – pe Hristos – care i-a devenit totul! Mărturia lui personală era atât de puternică: „Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig.” Filipeni 1:21.

Această dorință după Hristos l-a condus într-o umilință adâncă, pentru că el văzuse că tot ce el deținea ca o persoană naturală era fără folos în scopul îndeplinirii dorinței lui. Acest om care era atât de tare în sine, atât de „drept,” a ajuns să spună următoarele cuvinte: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos” Filipeni 3:7-8.

Apostolul Pavel nu se mai vedea pe sine ca o personalitate mare, ci ca o persoană care avea nevoie să se schimbe. Datorită acestei smerenii mari, Dumnezeu putea acum să înceapă o lucrare de transformare în omul său interior – să-l facă asemenea chipului Fiului Său. (Romani 8:29). Dumnezeu i-a arătat calea crucii – calea pe care trebuia să-L urmeze pe Isus, cu felul în care El a trăit și astfel să-L câștige pe Hristos personal. El scrie mai departe: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;” Filipeni 3:10.

Chiar de la început, Pavel nu s-a îndoit și nu a încercat să gândească logic și omenește lucrurile care trebuiau făcute. Noul Testament este plin de Duhul în care el a trăit – Duhul de biruință asupra păcatului în fire, ca viața lui Hristos să devină viața noastră. (2 Corinteni 4:10).

El mărturisește acest lucru când spune: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Filipeni 3:12-14.

Revelație de la Dumnezeu

Așadar, Pavel a experimentat două transformări în viața lui! Prima a fost la pocăință, când inima lui a fost transformată; el descrie aceasta ca înlăturarea „omului vechi,” și îmbrăcarea cu „omul nou” – un lucru care are loc într-un moment, o acțiune a credinței. Dar a doua transformare a fost un proces mai lung – procesul sfințirii. El și-a luat în fiecare zi crucea și L-a urmat pe Isus.

Dumnezeu a putut să-i dea descoperiri puternice. Ascultarea lui credincioasă de a trăi viața pe care Dumnezeu i-o descoperea l-a transformat total. Datorită smereniei și zelului lui, Dumnezeu a putut să folosească scrisorile pe care le-a scris ca Cuvântul lui Dumnezeu; să instruiască și să descopere misterele evlaviei pentru următoarele generații de ucenici!

La finalul vieții sale, Pavel a putut spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în "ziua aceea" Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8.) El primise desăvârșirea credinței sale – mântuirea sufletului. (1 Petru 1:9).

Mărturiile puternice ale lui Pavel

Și cel mai bun lucru dintre toate acestea este că evanghelia transformării, pe care Pavel a predicat-o prin scrisorile lui, dar mai important, prin viața sa, este deschisă ție și mie! Hai să credem și să trăim aceste îndemnuri ale apostolului Pavel și să-i urmărim exemplul clar:

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Galateni 2:20.

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2.

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Corinteni 3:18.

Îți poți închipui că bărbatul care a scris aceste cuvinte este același cu cel care a plecat pe drumul spre Damasc, cu o atitudine „mai-sfânt-decât-tine,” persecutând pe credincioși și urmărind o direcție total greșită? Niciunul dintre noi nu poate folosi trecutul nostru ca scuză. Mulțumim lui Dumnezeu pentru exemplul care Pavel a devenit pentru noi și pentru tot ce a făcut ca noi să putem auzi Evanghelia și să fim mântuiți! La finalul vieții noastre și noi să putem spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” Vom putea spune asta dacă alergăm precum Pavel, ca și noi să primim ceea ce Hristos Isus ne-a pregătit!

* În primele capitole ale Faptelor Apostolilor, apostolul Pavel este numit Saul. Pentru a ține lucrurile simple, noi am folosit numele de Pavel în tot articolul.