Avortul: o perspectivă creștină

Puține teme cauzează la fel de multe dezbateri, controverse, emoții și retorici precum tema avortului. A fost subiectul a nenumărate articole, cărți, discursuri și demonstrații. Multe dintre întrebări par să nu aibă un răspuns concret – nici științific, nici etic.

Una dintre marile întrebări puse este „Când începe concret viața?”, alta este, „Cum începe viața?”

Fiecare individ este o entitate distinctă, separată de oricare dintre părinți de la momentul conceperii. Sunt multe dezbateri pe tema momentului în care unui individ i se poate „atribui” viața – este la concepere sau când inima începe să îi bată, sau poate în alt moment?

Dumnezeu a cunoscut toată viața din veșnicie

Fiind creștini, noi trebuie să ne bazăm viața și credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Deși nimeni nu poate dovedi științific când concret începe viața, noi știm din Biblie că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și El este sursa vieții în totalitatea ei. Când Dumnezeu a creat primul om, Adam, el nu trăia până când Dumnezeu nu „i-a suflat în nări suflare de viață”, și el a „devenit un suflet viu.” (Geneza 2:7). La fel, nu o combinație chimică face un copil fără viață să trăiască, ci suflarea pe care Dumnezeu a suflat-o în el și nimeni nu poate ști când aceasta ia loc.

Viața este sfântă, pură și inviolabilă, iar noi trebuie să o respectăm așa cum Îl respectăm pe Dumnezeu, Dătătorul vieți. Prin toată Biblia este clar că Dumnezeu știe toate lucrurile, chiar și pe cele care urmează să se întâmple, și a știut asta din eternitate. El a cunoscut astfel pe fiecare pesoană, fiecare viață – chiar înainte de concepere.

Nu numai că Dumnezeu cunoaște pe fiecare individ înainte ca el să existe, dar El are un scop pentru fiecare dintre aceste vieți. Aceasta este exprimată clar în cartea Psalmilor.
„Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” Psalm 139:13-16.

Motive „logice” pentru avort

Totuși, mulți oameni aleg să încheie prematur o sarcină pentru o varietate de motive. Deși avortul s-a practicat în multe locuri și culturi de-a lungul istoriei, dezvoltarea medicală și schimbarea normelor sociale ale societății moderne au făcut această metodă mai accesibilă și mai „acceptabilă” decât cu câteva generații înainte. Motive „logice” sau, cum mai mulți ar susține, „egoiste” sunt motivele principale – momentul este nepotrivit, părinții se gândesc că nu își pot permite să crească încă un copil, sarcina este social inacceptabilă, etc. Totuși, viața nu ne aparține ca s-o luăm, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune clar, „să nu ucizi” (Exodul 20:13). „Distrugerea” unei vieți în dezvoltare pentru aceste motive este un păcat atât împotriva lui Dumnezeu, cât și împotriva vieții nenăscute.

Nu este un lucru mic să trebuiască să răspunzi înaintea lui Dumnezeu pentru luarea unei vieți pe care El a creat-o. Încălcarea Legii și voii lui Dumnezeu cauzează întristare și durere și mulți dintre cei care acceptă avortul, doctorii care îl efectuează sau cei care pun presiuni pentru avort, experimentează un stres psihologic și spiritual profund. Iertare și vindecare adevărată poate fi obținută doar prin a-L căuta pe Dumnezeu care este Domnul vieții. El este un Dumnezeu milos și iubitor și va da pace celor care-L caută cu o inimă întreagă.

Dumnezeu nu este părtinitor

Știința a făcut posibilă detectarea disabilităților și „anomaliilor” la un făt în dezvoltare chiar de la stagiile primare. Unii susțin că unui făt cu o dizabilitate evidentă nu i se poate da niciodată o viață întreagă, iar lucrul cel mai bun și rezonabil ar fi să oprească sarcina. Biblia ne învață că oamenii sunt creați după imaginea lui Dumnezeu, iar El a creat pe fiecare după planul Său divin – nu este la latitudinea altor oameni să decidă cine poate să trăiască și cine trebuie să moară. Dumnezeu nu este părtinitor, aici fiind incluși și cei slabi, dezavantajați – și cei nenăscuți. Tot El este Creatorul lor. Să distrugi o viață nenăscută pentru că nu este „perfectă” înseamnă să-ți însușești rolul lui Dumnezeu, și cui i s-a dat o astfel de autoritate?

„Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?” Iov 31:15.

„Vai de cine zice tatălui său: „Pentru ce m-ai născut?”, şi mamei sale: „Pentru ce m-ai făcut?” Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mâinilor Mele? Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.” Isaia 45:10-12

O decizie luată împreună cu Dumnezeu

Nu toate situațiile sunt foarte clare și nu toate avorturile sunt înfăptuite din motive „egoiste”. Aici este extrem de important și necesar să ai o legătură personală cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă să fii întors total spre voia și îndrumările Lui, chiar dacă acestea merg împotriva voii și priceperii tale – și bazat pe aceasta, să fii responsabil pentru propriile decizii. Tot ce se face trebuie făcut în credință; să ai credință și să asculți de Dumnezeul Cel Atotputernic, Cel care dă și care ia viața – Judecătorul Cel Drept, care are dragoste și grijă necuprinzătoare, dar și un scop pentru fiecare individ și pentru fiecare viață – pentru mamă, pentru copilul nenăscut și toți ceilalți implicați. Orice decizie luată împreună cu Dumnezeu este o problemă care îi privește pe cei implicați și pe Dumnezeu. Nimeni altcineva nu poate lua decizii aici.

Creștinismul este bazat pe credință în Dumnezeul Cel Atotputernic și în puterea Lui creatoare, atăt în cele naturale cât și în cele spirituale. Biblia, fiind Cuvântul lui Dumnezeu, este baza direcției vieții noastre. Încrederea noastră este în Dumnezeu, Creatorul Cel Atotputernic care știe toate lucrurile – și viețile celor nenăscuți. Noi, creația Lui, suntem chemați să trăim în fața Lui în respect și închinare, cu credință totală și nezguduită în dragostea, bunătatea și înțelepciunea lui nesfârșite. Orice decizie făcută cu Dumnezeu aduce odihnă și pace. Noi credem că multe vieți ar fi fost cruțate dacă Dumnezeu ar fi fost căutat înainte ca aceste decizii să fie luate.