Bârfa: Tolerezi tu acest obicei rău?

Bârfa:

1. A ataca caracterul și reputația unei persoane în absența sa.
2. A vorbi defavorabil sau defăimător despre o persoană în absența sa.

Acesta este unul din cele mai rele și nelegiuite rele ce se găsesc în această lume rea. Și totuși, în ciuda acestui fapt, cei mai mulți oameni au o înțelegere rușinos de săracă cu privire la cât de rea este vorbirea de rău, chiar dacă scriptura este foarte clară cu privire la asta. Ambele, Vechiul și Noul Testament stabilesc o judecată groaznică celor care sunt bârfitori și hărțuitori.

Oamenii, în nebunia lor, își justifică bârfa prin a susține că ceea ce spun este adevărat. Dar aceasta arată o imprudență de care doar oamenii cu adevărat răi sunt capabili. Expresia „a vorbi pe la spate” vorbește de la sine. Când o persoană vorbește despre păcatele alteia – sau despre ce ea crede că este păcat – pe la spatele ei în loc să meargă direct la acea persoană să întrebe dacă ce se spune sau se presupune este adevărat.

Chiar și pentru cineva care iubește binele, a fi sincer poate fi destul de dificil. Cei care bârfesc sunt într-un duh foarte rău. Asemenea oameni sunt incapabili să păstreze doar adevărul. Chiar dacă ce au spus este adevărat în totalitate, faptul în sine de a bârfi a fost rău!

O problemă de cea mai mare seriozitate

„Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul. Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.” Leviticul 19:16-17.

„Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.” Psalmi 101:5. Toată problema este pe cât de rău posibilă și trebuie privită cu cea mai mare seriozitate.

„Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama, dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.” Psalmi 50:19-22

O, să vină peste noi o teamă extraordinară, și să rămână peste noi pentru tot restul zilelor noastre.

O explicație puternică

„… sunt şoptitori, bârfitori… Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Romani 1:29-32. Apoi tot Pavel continuă în Romani 2:1 cu, „Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur…”

Mulți au căzut în război dar un număr mult mai mare au căzut din cauza limbii! Ce nenorocire! Fiecare care citește sau aude asta trebuie să se trezească la seriozitate și să nu mai păcătuiască. Mai degrabă să cereți iertare atât de la Dumnezeu cât și de la om!

„…nici defăimătorii (bârfitorii) … nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:10

„Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?” Iacov 4:11-12

Avem din nou o explicație puternică a cât de rea este bârfa. Este la fel ca și cum am bârfi, judeca și a respinge Cuvântul lui Dumnezeu, singurul care ne poate aduce mântuire!

Făcând asta noi Îl judecăm și pe Dumnezeu, care ne-a dat aceste legi, și care este Judecătorul tuturor oamenilor! O, ce obrăznicie!

În 1 Corinteni 5:11-13 vedem cum se referă Noul Testament la această problemă: Noi nu trebuie să avem legătură cu acei ce se numesc frați și surori și cu toate acestea ei bârfesc (clevetesc). Nu trebuie nici măcar să mâncăm împreună cu ei. Nu numai asta, ci avem această poruncă: „Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela.”

Dacă cineva își justifică bârfa zicând că ceea ce zice este adevărat; el dă dovadă de o obrăznicie care arată fără nici un dubiu că este rău. Cei răi nu au loc în biserica Dumnezeului celui viu.

Suntem predispuși la rău

Unul dintre ucenicii lui Francisc din Assisi a spus ceva foarte bun și exact pe tema aceasta. „Dacă stărui în bine vei deveni bun, iar dacă stărui în rău vei deveni rău.” Sunt o multitudine de exemple care demonstrează asta. Fii înțelept și pune-ți-le pe inimă.

Este extrem de rar ca o poveste să fie reprodusă cu exactitate absolută; asta se aplică până și celei mai inocente povești. Fiecare dintre noi suntem predispuși la rău deoarece:

1) Ne amintim greșit.

2) Auzim greșit.

3) Înțelegem greșit.

Pe deasupra la toate acestea, cei mai mulți oameni sunt contagiați de înclinația păcătoasă de a exagera, a distorsiona, a adăuga sau a omite, ș.a.m.d. Numeroase experimente au demonstrat că atunci când un ordin sau un raport este transmis de la o persoană la alta de mai multe ori rezultatul final este de nerecunoscut.

La fel cum cei care împart prada cu un hoț sunt puțin mai buni decât însuși hoțul, la fel și cei care ascultă bârfitorul împart vina cu el și din acest motiv sunt doar mai puțin răi. Ce ar fi trebuit ei să facă, cei care au ascultat bârfa?

Toși ar trebui să facă imediat: Oprește această răutate imediat. Nu face nici o diferență cine a fost inițiatorul; fie că a fost soțul sau soția, părinții sau copiii, mama sau tatăl, sau oricine altcineva. Dumnezeu poate să ne dea din belșug îndrăzneala și curajul și încrederea necesară ca să putem acționa în astfel de situații, și în alte situații! Slavă lui Dumnezeu!

Fiecare slujitor adevărat și plin de grijă a lui Dumnezeu trebuie să ia serios asta pe inimă. Există întotdeauna o nevoie de dragoste fierbinte a lui Hristos, de veghe și de curaj!