Botezat cu Duhul Sfânt și cu foc

Ioan spune: „Eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Matei 3:11.

Duhul și focul nu pot fi despărțite

Duhul Sfânt și focul nu pot fi despărțite. Nu poate fi unul prezent când celălalt este exclus. Duhul Sfânt aduce pace și bucurie; focul arde viața proprie și provoacă durere. La fel cum focul are locuința în Duh, tot așa și Duhul are locuința în foc; căci Dumnezeu este Duh, dar El este și un foc mistuitor. (Evrei 12:29).

Când un om este botezat cu Duhul Sfânt, focul își face imediat apariția. Dacă L-am cunoscut pe Isus și puterea învierii Lui, atunci imediat acest lucru este urmat de părtășia suferințelor lui Hristos. Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră, dar cel care vrea să facă voia lui Dumnezeu va simți imediat durerea și participarea la suferințele lui Hristos. Dumnezeu nu are plăcere într-un om care se trage înapoi, care se cruță pe sine. Imaginea lui Hristos se arată în noi prin ascultarea Duhului. Însuși Hristos S-a jertfit în puterea unui Duh veșnic și, prin sângele Legământului celui veşnic, Dumnezeu a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor. (Evrei 13:20).

Dușmanii crucii lui Hristos încearcă să păstreze puterea învierii, dar disprețuiesc și leapădă părtășia suferințelor lui Hristos. Dar tocmai aici are loc devierea. Duhul Sfânt și Focul, puterea și durerea aparțin toate împreună. Dumnezeu nu permite niciodată vreo despărțire între ele, ci doar necunoștința și pofta după bunăstare a firii încearcă acea direcție. Și de-a lungul tuturor timpurilor s-a dovedit că astfel de oameni deviază.

Duhul Sfânt și foc: har și adevăr

Dacă totuși vrem să separăm Duhul Sfânt și focul, putem spune că Duhul este harul și focul este adevărul. Harul acoperă și ține lucrurile împreună până când focul își face lucrarea. Dreptatea iese la suprafață doar în acele domenii unde focul domnește. Aici se arată pământul bun și primitor, unde locuiește dreptatea. Scopul harului nu este de a acoperi și a ascunde, ci de a păstra pentru foc. Mânia lui Dumnezeu nu scade prin har, ci urgia Lui arzătoare pretinde ca focul să-și facă lucrarea. Un răufăcător poate fi grațiat, dar cel care aduce împăcarea trebuie să plătească pentru fărădelegile lui și răufăcătorul recâștigă statutul de neprihănit în acea cauză, după legile omenești. La fel este și în cele duhovnicești.

Dumnezeu pretinde de la noi jertfe în Hristos Isus. Putem scăpa prin a spune că Hristos a jertfit - și atunci rămânem fără vină. Da, este adevărat, dar nu este adevărul către sfințenie. Sfințenia pretinde participarea și ascultarea noastră față de voia lui Dumnezeu. Dacă suferim cu El, vom fi și proslăviți împreună cu El. Dacă nu suferim împreună cu El, nu vom fi proslăviți împreună cu El. Crucea este arma din mâna noastră. Ea va ține viața proprie și plăcerile din fire sub călcâi, iar fără acest „Cruță-te pe tine!”, Satan nu are parte de bucurie. Lumea hrănește firea în toate felurile și de aceea tot felul de duhuri rele au parte de bunăstare în astfel de oameni.

Cum este Dumnezeu satisfăcut

Crucea îl alungă pe Satan. Pe cruce a biruit Isus și tot acolo biruim și noi. În cuvântul crucii este putere; el unește și adună. Biserica devine una unde crucea poate lucra, dar oamenii care se predau la simțuri dulci - sunt locuințe ale duhurilor rele.

A sosit timpul când judecata trebuie să înceapă cu casa lui Dumnezeu - cu noi. (1 Petru 4:17). Dumezeu erupe din locul Lui sfânt cu judecată și începe cu sfinții - cu noi. Judecata este împlinită în Hristos și se împlinește treptat și la fiecare dintre cei care sunt botezați cu Duhul Sfânt. Astfel se descoperă calea, adevărul și viața. Prin Duhul lui Hristos, Dumnezeu Și-a satisfăcut toate pretinderile arzătoare către oameni, de aceea acest Duh pretinde ca Dumnezeu să fie satisfăcut în fiecare om.