Când judecata este o parte fundamentală din viața unui creștin

Porunca „Nu judecați!” este cunoscută foarte bine atât de credincioși, cât și de necredincioși. Aceasta este centrală în creștinism. Însă, nu asta este tot ce biblia spune despre a judeca.

A judeca pe ceilalți

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.” Matei 7:1-2. Isus a spus aceste cuvinte în context cu următorul verset: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” Matei 7:3.
Aici El descoperă natura umană de a-i critica faptele celorlalți și cum ei sunt, în loc să-ți vezi „bârna”, scândura din ochiul tău, și nevoia ta pentru mântuire. Împotriva unei astfel de judecăți El a stat atât de puternic. Isus însuși avea această mărturie: „Eu nu judec pe nimeni.” Ioan 8:15.

Biblia arată cât de incapabili suntem noi, oamenii, de a judeca corect pe ceilalți: „Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.” Romani 2:1. Poate fi ispititor pentru noi să ne gândim că suntem mai buni decât ceilalți, sau ne putem confrunta cu gânduri care spun că noi nu facem aceleași lucruri rele ca o altă persoană. Dar, dacă noi credem astfel de lucruri, doar ne înșelăm singuri. Aceleași tendințe păcătoase locuiesc în natura noastră umană, iar dacă îi judecăm pe ceilalți, în loc să lucrăm la mântuirea nosatră personală, exact aceleași păcate vor avea putere în viața noastră.

A ne judeca pe noi înșine

Pavel explică cum putem deveni liberi de natura noastră păcătoasă care a legat toată rasa umană încă de la căderea lui Adam. „Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.” 1 Corinteni 11:31-32. Dacă alegem să nu-i mai judecăm pe ceilalți și să începem să ne judecăm pe noi înșine, începe o viață total nouă!

Când începem să ne cântărim gândurile, cuvintele și acțiunile înaintea feței lui Dumnezeu, atunci vom experimenta pedeapsa lui Dumnezeu peste viețile noastre. Cuvântul și Duhul Lui vor aduce strălucirea luminii peste gândurile și motivele ascunse care nu sunt curate în ochii Lui. Atunci vom realiza că ceea ce gândim, spunem sau facem este departe de a fi desăvârșite și avem nevoie de ajutor serios pentru a fi salvați de propriul păcat!

Când primim această lumină, atunci avem ceva cu care să lucrăm! Putem să ne înarmăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl putem folosi ca arme cu care să luptăm împotriva păcatului care locuiește în natura noastră umană. Aceasta este referit în biblie ca „a umbla în lumină”, așa cum scrie Ioan în 1 Ioan 1:7: „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” Astfel vom scăpa de judecata lui Dumnezeu care va veni peste lume din cauza păcatului. Păcatul nostru poate fi judecat și condamnat acum, iar noi putem fi total eliberați de el!

Capabil să-i ajutăm pe ceilalți

Când suntem concentrați la a-i judeca pe noi înșine și la a fi singuri eliberați de păcatul nostru, atunci nu mai este loc de a-i judeca pe ceilalți. Putem fi mai departe ispitiți la gânduri de critică, dar trebuie să fim imediat pregătiți să le respingem. Când începem să vedem propria nevoie și lipsă, atunci cuvintele lui Iacov sună puternic în inimile noastre: „Cine ești tu să judeci pe altul?” Iacov 4:12.

Adevărul este că noi nu putem ajuta pe nimeni judecându-i sau arătând cu degetul greșelile lor, dar putem să-i ajutăm judecându-ne pe noi înșine și lucrând la propria mântuire. „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.” 1 Timotei 4:16.

Odată ce suntem eliberați de păcatul propriu, devenim mai capabil să iubim și să avem grijă pentru ceilalți din jurul nostru. Atunci putem să împlinim îndemnul lui Isus din Matei 7:5: „Scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” După ce am judecat și terminat cu păcatul nostru propriu, putem să-i ajutăm pe ceilalți, folosindu-ne de aceleași cuvinte care ne-au fost și nouă de ajutor.