Care este opusul bucuriei?

La această întrebare, cei mai mulți oameni ar fi răspuns că opusul bucuriei este tristețea. Dar este oare corect?

Dacă deschidem Biblia la 1. Petru 1:6 citim:
De aceea vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări.
Aici vedem că întristarea și bucuria pot fi prezente în același timp la o persoană. Prezența întristării nu trebuie să alunge bucuria.

Dar sunt totuși două lucruri care nu pot fi prezente în același timp la o persoană, iar acestea sunt: bucuria și păcatul. Imediat ce păcatul vine și ia puterea din mintea unui om, atunci bucuria dispare. Ca să primesc din nou bucuria, atunci păcatul trebuie să iasă. Este nevoie de o curățire. Mai întâi de păcatul ca și vină, apoi păcatul ca și putere asupra mea.

Aceasta este întărită de un cuvânt din Proverbele lui Solomon 28:13: Cine îşi ascunde fărădelegile nu este fericit, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.

Așadar, opusul bucuriei nu se numește tristețe, cum cred cei mai mulți oameni, ci se numește păcat!

Păcat – viața proprie

Cuvântul păcat îi duce pe cei mai mulți oameni cu gândul la lucruri precum ură, crimă, furt și lucruri imorale. Dar Biblia nu numește doar aceste lucruri păcat. Biblia vorbește despre păcat și viață proprie.
Dacă voieşte cineva să vină după Mine, spune Isus în Matei 16:24, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

În 2. Corinteni 5:15 scrie despre Isus că El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
Aici am ajuns la miezul termenului "păcat". Acesta este o viață care are Eu-l ca centru. Totul se învârte în jurul meu, al meu, cum sunt eu scos în evidență, ce impresie lasă faptele mele asupra celorlalți. Dacă săvârșesc o faptă bună, atunci sunt preocupat de cum ea a fost văzută de ceilalți.

Tot păcatul, toate atracțiile și tendințele își au originea în aceasta – o viață pentru mine însumi. Din această viață ne-a răscumpărat Isus pe noi ca oameni. Noi vom primi acum un nou centru în viețile noastre – Hristos. Acum totul se va strânge în jurul Lui, ce El intenționează, care este treaba Lui, voia Lui. Noi suntem creați în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Efes. 2:10. În aceste fapte constă menirea vieții mele, iar fericirea este păzită ca o comoară. Ea conduce către o bucurie și o pace pe care nimeni nu mi-o poate lua.

Răspuns la enigmele vieții

Cu cât devin mai mult curățit de păcat și viața proprie, cu atât mai profundă și nezguduită devine fericirea vieții mele. Despre Isus se spune că Tu a iubit neprihănirea şi a urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi. Evr. 1:9. Această despărțire clară dintre drept și nedrept din alegerile și prioritățile mele este ceea ce crează această fericire de neclintit a vieții.

Dar aceasta trebuie să fie răspunsul la enigma vieții, spui tu. Da, așa este. Aici este cheia către răspunsurile pentru toate enigmele vieții. Gândește-te să trăiești în această lume «rea» cu o pace profundă și nezguduită care mă face să fiu 100% mulțumit și împăcat cu situația vieții mele, în relația cu oamenii din jurul meu și orice ar veni pentru că eu port cu mine taina credinței într-un cuget curat! 1.Tim. 3:9. Nu este ciudat că Evanghelia este numită mesajul bucuriei. Evrei 4:2.