Cât de diferit ești azi față de anul trecut?

Dă timpul înapoi cu un an. Cum erai atunci? Compară-te cu azi. Ai căpătat mai multă răbdare și bunătatea? Ești mai generos? Ai devenit mai priceput să-ți arăți grija față de ceilalți?

Dacă nu, atunci de ce nu?

Gândește-te la asta: Ce înseamnă să fii un creștin activ? Înseamnă asta doar să citești Biblia, să te rogi în fiecare zi și să mergi la biserică în fiecare duminică? Cu siguranță pot introduce aceste lucruri în rutina mea zilnică, dar urmăresc eu niște rame, făcând „ce i se cere unui creștin”, sau sunt du într-o stare de dezvoltare?

Părtași la natură dumnezeiască

Putem citi despre scopul nostru, al creștinilor în 2 Petru 1:3-4:„…Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” Ce afirmație incredibilă! Petru chiar spune că acesta este scopul nostru: să ajungem la natură dumnezeiască prin situațiile noastre aici pe pământ! Aceasta înseamnă că trebuie să aibă loc o mare schimbare în mine.

Deci ce faci atunci, dacă nu simți nicio diferenă azi față de acum un an?

Aici este o întrebare mare: Sunt în nevoie? Sunt complet dependent de ajutorul pe care mi-l dă Dumnezeu ca să mă ghideze de-a lungul zilei? Recunosc că drumul pe care Dumnezeu mă conduce este desăvârșit și că eu sunt un om imperfect, plin de tendințe spre păcat? Dacă nu simt această nevoie, atunci ce mă va aduce mai aproape de natura lui Dumnezeu aici pe pământ? Mă complac cu starea în care sunt?

Sunt complet dependent de ajutorul pe care mi-l dă Dumnezeu ca să mă ghideze de-a lungul zilei?

„Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol” Apocalipsa 3:17.

Vigilență zilnică

Dacă ne permitem să ne complacem în viețile noastre de creștini intrăm într-un pericol incredibil de mare. Nu trebuie să uit niciodată că starea mea este: „ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.”

Atâta timp cât sunt destul de smerit încât să cer ajutor, Duhul Sfânt va veni și mă va ghida. Cel mai rău lucru pe care-l pot face este să fiu satisfăcut cu propria persoană – să mă gândesc că nu este nimic cu care trebuie să lucrez în viaa proprie. La sfârșitul versetului din Evrei 11:6 putem citi „El răsplătește pe cel care-L caută.” Să cauți ceva cu stăruință înseamnă să cauți neobosit, fără a te opri, să fii activ în căutarea ta. Dumnezeu poate cârmui un vas care este în mișcare, dar nu unul care stă pe loc.

Dacă cineva te întreabă: „Cu ce lucrezi acum ca să devii un creștin mai bun?” Ai un răspuns să le dai? Dacă nu, atunci știi că ai permis altor lucruri să ia prioritatea în viața ta. Alte lucruri au ajuns în topul listei din mintea ta, în loc de viața cu Hristos. Te complaci cu ce ai și nu simți nicio nevoie e a înainta. În Proverbe 1:32 scrie „liniştea nebunilor îi pierde.”

Poate am adunat ceva cunoștință și am avut niște momente decisive în lupta spirituală din viață. Este asta suficient? Am terminat? Nu! Trebuie să fiu într-o dezvoltare constantă în fiecare zi în parte. Când mă pun în pat, la sfârșitul zilei să reflectez la ziua care a trecut și să mă gândesc la alegerile făcute; dacă am folosit oportunitățile pentru dezvoltare. Nu este asta mult mai bine decăt să fii satisfăcut cu tine însuți? Nu este asta mai bine, decât să dai din umeri și să te gândești atunci când cazi în păcat: „Ei bine, s-a întâmplat și asta”

Recunoaște măreția chemării tale

Cum se face că devii atât e ușor satisfăcut cu tine însuți? Motivul este că nu vezi cât de serios este să fii transformat în natura divină zi după zi, aici când ești pe pământ. Nu caut activ modurile cele mai bune de a folosi oportunitățile pentru a împlini voia lui Dumnezeu! Există oare vreo situație în care să pot spune: „Probabil că acolo este destulă recunoștință. Nu trebuie să mai fiu recunoscător acum,” sau „Am fost suficient de bun ieri, nu trebuie să mai fiu buni și azi.” ?

Există oare vreo situație în care să pot spune: „Probabil că acolo este destulă recunoștință. Nu trebuie să mai fiu recunoscător acum,”

Fiecare zi est eun dar pe care îl primesc ca să mă apropii mai mult de natură dumnezeiască. Trebuie să fiu în același duh de a-mi lepăda voia proprie ca să fac voia lui Dumnezeu în fiecare zi, în fiecare moment, în fiecare secundă! Atunci și doar atunci voi vedea schimbarea masivă care are loc în mine an după an! O schimbare care este vrednică de ceruri!