Ce este dreptatea?

Dreptatea înseamnă să faci totul corect, fără să fie păcat care să fi mânjit faptele. Adevărata dreptate este natură divină - felul perfect, desăvârșit și corect de a face lucrurile.

Este atunci dreptatea inaccesibilă pentru noi? Nu, Petru spune: „…prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti …” 2 Petru 1:4. Cu alte cuvinte, ne este promis și nouă să obținem natura divină - și noi putem deveni drepți! Așadar avem ceva de urmărit și va necesita întreaga viață până când devine perfectă în interiorul nostru. Dar între timp, putem fi drepți conform luminii, revelației și înțelegerii pe care le primim de la Dumnezeu. Tot ce trebuie să facem este să trăim în ascultarea credinței.

„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău,
Sfântul lui Israel:
'Eu, Domnul Dumnezeul tău,
te învăţ ce este de folos
şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!
O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele,
atunci pacea ta ar fi fost ca un râu,
şi fericirea ta, ca valurile mării.'”
Isaia 48:17-18

Dreptatea în practică

Pentru mine, în viața mea de zi cu zi, să practic dreptatea înseamnă să fac voia lui Dumnezeu așa cum El lucrează în mine. Cum știu care este voia lui Dumnezeu în viața mea? - Prin Duhul Sfânt, care este ajutorul și ghidul meu. Trebuie să umblu în duhul și să nu împlinesc poftele firii. Cu alte cuvinte, trebuie să ascult Duhul, care mă va conduce să nu-mi împlinesc voia, ci voia Tatălui. Fructele Duhului cresc în viața mea. Însă ce sunt aceste fructe? - Primesc dreptate personală, căci atunci când mă golesc de nelegiuire - păcatul din firea mea, rezultatul este că dreptatea personală îi ia locul.

„Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.” Efeseni 5:9.

Ceea ce Dumnezeu pretinde este ca eu să fiu credincios conform luminii pe care o am - adică în limitele înțelegii pe care am primit-o. El nu cere mai mult decât asta, dar cu cât sunt mai credincios luminii, ea poate crește și poate deveni mai puternică. Astfel eu pot avea o dezvoltare slăvită în tot ce este bine. „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” Proverbe 4:18.

Dar nu scrie că nimeni nu este drept?

„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Romani 3:10. Asta nu înseamnă că trebuie să și rămânem așa. Noi suntem născuți nedrepți din natură - plini de egoism și ambiție. Avem pofte și dorinți în fire care doresc cu ardoare ca noi să ne împlinim voia proprie, în loc să o căutăm pe-a lui Dumnezeu. Tocmai din acest motiv trebuie să urmărim dreptatea cu toată inima noastră ca să devenim drepți. Aceasta este evanghelia lui Hristos - că noi putem fi sfințiți și transformați și putem ajunge drepți.

Asta nu înseamnă că reușim singuri, ci doar prin lucrarea Duhului Sfânt în viețile noastre putem ajunge la ceva dreptate. El ne convinge despre păcatul pe care trebuie să-l predăm și să-l biruim și ne dă puterea necesară să facem aceasta. Iar cu cât nedreptatea este biruită în viața noastră, cu atât devenim mai iubitori, răbdători, drepți, fini, smeriți și în general mai altruiști. Cu alte cuvinte, dreptatea crește! Toate acestea au loc prin puterea Duhului, dar și noi trebuie să fim de acord cu Duhul, când ne arată păcatul. Noi trebuie să fim ascultători de poruncile lui și să ne predăm viața, predându-ne voia ca voia lui Dumnezeu să fie împlinită. Aceasta este o lucrare a credinței. (Romani 8:12-14.)

Credința nu are nimic de-a face cu puterea și lucrarea noastră ca oameni. Dumnezeu este Cel care lucrează ca noi să vrem și să împlinim, iar cinstea i se cuvine Lui. El poate fi slăvit prin credința și prin dreptatea care a luat naștere în mine. (Filipeni 2:13.)