Ce este părtășia?

“Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” 1 Ioan 1:7.

Majoritatea oamenilor au prieteni, cercuri de cunoștințe, în funcție de gusturile lor, dar nu au părtășie. Acesta este cazul celor nelegiuiți sau a multora din lumea religioasă. Ei nu cunosc semnificația adevărată a părtășiei.

Părtășie dată de același scop

Ce este părtășia, atunci? Părtășia înseamnă să-l iubești pe aproapele tău și să ai grijă de el, pentru că aveți același scop. Noi suntem născuți din nou la o nădejde nouă. (1 Petru 1:3-4). Astfel de oameni au fost aleși din toate felurile de oameni, pentru a fi un trup - Trupul lui Hristos. (Coloseni 3:11-15).

Putem vedea contrastele mari care există între oamenii care sunt aleși — ei au, de exemplu, personalități, trecut și naționalități diferite - dar intenția este ca Hristos să fie totul în toți. De aceea, părtășia lor nu se bazează pe antipatii și simpatii - dacă se plac sau nu după fire, ci ei se iubesc pentru duhul care este în ei și pentru că au aceeași chemare. Părtășia constă în a purta grijă unul pentru celălalt și a fi mântuit, astfel încât plinătatea lui Hristos să crească tot mai mult.

Cum să păstrezi părtășia

Pentru a rămâne în această dragoste, noi trebuie să nu fim perturbați de capriciile celorlalți sau să încetăm să mai iubim pe cineva, pentru că el/ea cade în păcat. Tocmai atunci dragostea noastră trebuie să se evidențieze mai mult! Pavel scrie: „Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Coloseni 3:12-13.

Când suntem cu alți oameni care nu sunt tocmai pe „gustul” nostru, găsim păcat în fire, în natura noastră umană. Din cauza idiosincrasiei celorlalți, găsim nerăbdare, dreptate proprie sau mândrie în firea noastră. Atunci avem nevoie de curățirea în sângele lui Isus. Persoana care nu iubește adevărul, cu scopul de a recunoaște ce trebuie curățat și înlăturat, iese din părtășie. La acest punct trebuie să ne concentrăm asupra noastră înșine și să nu-i judecăm pe ceilalți. Putem să-i ajutăm pe ceilalți cu mântuirea lor, prin faptul că ne curățim noi înșine, ca dragostea și grija noastră să crească, iar acest lucru îi va face și pe ceilalți să nu iasă din părtășie.

Citește și: Judecă-te pe tine însuți

A umbla în lumină

„Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.” Romani 7:21. Dacă suntem conștienți de acest lucru, nu suntem înfumurați, ci ne temem. Pavel a observat că era luat rob de legea din mădularele lui care purta război împotriva legii din mintea lui. (Romani 7:21-25, Romani 8:1-2)

Pavel a descoperit toate acestea umblând în lumină și fiind condus de Duhul Sfânt. Datorită faptului că el nu trăia după fire, avea lumină peste lucrurile care ieșeau din natura lui - faptele trupului - și putea să le omoare prin Duhul, iar acest lucru rezulta într-o curățire în sângele lui Isus.

Intenția și scopul împrietenirii cu persoane care sunt în afara acestei părtășii trebuie să fie să-i aducem la Dumnezeu. „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh …” 1 Petru 3:18.

Aivi vedem că suferințele lui Isus au slujit la dezvoltarea Lui proprie, ca El să ne conducă la Dumnezeu. (Evrei 2:10-11). Aceasta se aplică și la noi, când umblăm în lumină. Atunci vom intra în suferințele din fire prin cruce, ca inițial noi înșine să fim păziți în părtășia în lumină, iar apoi să fim puși în poziția de a-i putea ajuta și pe alții de a fi păziți în părtăție, ca într-un final să-i conducem și pe cei care sunt în afara părtășiei către Dumnezeu. Astfel de oameni nu vor fi niciodată singuratici.