Ce înseamnă că Isus este Marele nostru Preot?

„Orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.” Evrei 5:1.

Isus ca Mare Preot: Un om cu puterea vieții eterne

Trebuie să diferențiem dintre Isus ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre și Isus ca Marele Preot sau Mediatorul Noului Legământ. Cei care trăiesc în fărădelege au nevoie de Isus ca jertfă de ispășire pentru păcate, în timp ce toți cei care au fost mântuiți, au nevoie de El ca mare preot și avocat.

Pentru a deveni jertfa de ispășire și mare preot, Isus a trebuit să primească aceeași fire și sânge ca copiii, pe care a venit să-i salveze. (Evrei 2:14). „Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.” Evrei 2:16. Pentru a salva pe oameni, Isus a trebuit să experimenteze ce înseamnă să fii om. Tocmai de aceea este scris: „… 

ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2:7-8.

Pe pământ, preoții au fost numiți conform legilor firești. Dar, din cauză că erau muritori, a fost nevoie de mulți. Dar Isus, care a fost conceput de Duhul Sfânt, a avut „puterea vieții veșnice” în El, de la naștere. Viața aceasta nu a fost niciodată văzută în fire. Tocmai de aceea Isus a venit cu Împărăția cerului în Sine. Ioan Botezătorul nu avea această împărăție în el, deși era cel mai mare om născut vreodată dintr-o femeie; dar chiar cel mai mic din Împărăția Cerului este mai mare decât el.

Prima dată când această viață eternă a fost manifestată în fire a fost când Isus a venit pe pământ. (Evrei 7:16). Cu alte cuvinte, a fost manifestată în trupul unui om. În perioada în care Isus a fost pe pământ, El a fost singurul care avea Împărăția Cerului în Sine. De aceea a putut spune că Împărăția Cerului era aproape. Prin ajutorul puterii unei vieți veșnice, Isus a dus lupta împotriva ispitelor care au venit din fire, o luptă pe care Și-a însușit-o voluntar. Întotdeauna El a spus nu lucrurilor care proveneau din firea lui și da la tot ce era divin. El avea în el puterea necesară de a obține asta. Totuși, în majoritatea timpului, Isus era implicat într-o luptă dură și grea, pentru că este scris că a adus rugăciuni cu strigăte mari și lacrimi Celui ce putea să-L salveze de la moarte. În zilele firii Lui, a luptat împotriva tuturor pretinderilor firii Lui omenești și a avut o victorie atât de profundă încât chiar și firea Lui s-a putut odihni în speranță. Sufletul Lui nu a fost lăsat în Împărăția Morților, dar nici trupul lui nu a văzut putrezirea. (Fapte 2:25-31). Așadar, Isus este singura persoană care a obținut victorie totală asupra fiecărei pofte a firii și asupra fiecărei ispite și a fiecărui păcat. Puterea vieții veșnice a făcut acest lucru posibil.

Duhul Sfânt – Ajutorul

Isus a posedat această moștenire, dar a vrut să o dea mai departe copiilor, dar acest testament a devenit valabil doar după moartea Sa, întrucât nu era în vigoare în timpul cât El era în viață. Acesta este motivul pentru care Isus a trebuit să plece, ca Ajutorul, Duhul Sfânt, să poată veni pe pământ. Apoi, de ziua Rusaliilor, Isus a trimis Duhul Sfânt cu atâta putere încât acesta s-a manifestat ca un duh puternic ce a umplut întreaga casă în care erau ucenicii. (Fapte 2:2)

Acesta era același duh pe care Isus l-a avut în zilele Sale de pe pământ. El S-a adus ca jertfă în puterea acestui Duh etern – a trecut prin necazuri și suferințe de toate felurile. (Evrei 4:15). Isus a trebuit să-Și ia asupra Sa carne și sânge și să fie ispitit și încercat ca noi, ca să ne poată ajuta în încercările noastre. Scripturile mărturisesc în multe locuri de acest lucru (Evrei 2:16-18; Filipeni 2:16-18; Romani 8:3; Evrei 10:5). În zilele vieții sale pământești, Isus Și-a primit instruirea pentru a deveni Mare Preot după ordinul lui Melhisedec. Suferințele L-au desăvârșit – Isus a suferit când a fost ispitit. Fiecare este ispitit când este atras de poftele care locuiesc în firea proprie. Dar Isus a biruit în puterea unui duh veșnic. Prin întreaga lui viață, Isus a suferit moartea în fire – a făcut acest lucru prin faptul că Și-a adus trupul ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu. Acum noi suntem îndemnați să facem același lucru. (Romani 12:1).

Isus: Un mare preot luat dintre oameni

Autorul epistolei către Evrei scrie că este greu de explicat instruirea lui Isus de a deveni Mare Preot, pentru că ei deveniseră greoi la ascultare. (Evrei 5:11-14) Vei descoperi cele mai adânci taine ale educației lui Isus ca Mare Preot în tainele lui „Hristos manifestat în trup, dovedit în Duh, văzut de îngeri,” după înviere. Căci fiecare mare preot luat dintre oameni este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu. (Evrei 5:1) Așadar a fost necesar pentru Marele nostru Preot să fie luat dintre oameni, căci dacă cineva nu are carne și sânge de om, atunci nu este om, iar dacă nu poate fi ispitit, atunci nu este om. Dar Dumnezeu fie lăudat că avem un Mare Preot care a fost încercat în orice aspect, în fiecare tip de ispită și totuși, fără păcat. Cu alte cuvinte, El Și-a biruit propria voie și ispitele care au provenit din firea lui, atât de profund și desăvârșit încât nu a fost găsit niciun păcat și nicio vină în El în momentul ispitei. Acest lucru nu poate fi spus mereu despre noi, în ispitele noastre. Tocmai de aceea, se subliniază acest aspect, când este vorba despre Isus.

Legea pune pe oameni cu slăbiciuni să fie preoți, „… dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.” Astfel, vechile porunci sunt anulate din cauza slăbiciunii lor. (Evrei 7:18,28)

Când scrie că „a fost făcut desăvârșit,” acest lucru denotă faptul că a existat un timp din zilele vieții lui Isus, când El nu era încă perfect. De aceea este scris că I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L desăvârșeazcă prin suferințe pe Căpetenia mântuirii noastre. (Evrei 2:10)

Din același motiv, noi suntem îndemnați să suferim împreună cu El, și vom fi proslăviți împreună cu El. (Romani 8:17). Suferințele sunt inevitabile atunci când ne aducem viața în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Când practicăm evlavia cu mulțumire și alegem să suferim în fiecare ispită, în loc să păcătuim, atunci suferim împreună cu El. În aceste încercări intense ale evlaviei, Isus rămâne Marele nostru Preot și Mediator.

Mai mult decât o jertfă de ispășire

Aceste adevăruri binecuvântate sunt extrem de prețioase și valoroase acelor care cred, în ciuda faptului că sunt oameni care nu le înțeleg. Personal, aceste Cuvinte ale lui Dumnezeu care Îl privesc pe Isus ca Mare Preot și Mediator, au fost extrem de folositoare, pline de mângâiere și binecuvântare.

Adevărul este că Isus a putut începe să slujească în rolul de Mare Preot doar după ce luase loc moartea asupra păcatelor făcute în Vechiul Testament. (Evrei 9:15) Doar atunci putem gusta din moștenirea eternă care ne-a fost promisă. Atâta timp cât nu recunoaștem că am murit cu Hristos, nu putem primi parte din viața Lui, căci Cuvântul Lui este duh și viață.

Motivul pentru care atât de puțini oameni știu despre Isus ca Mare Preot este că ei Îl vor doar ca ispășire pentru păcatele lor. Oamenii își petrec viețile necesitând și pretinzând iertare, dar într-o viață care este „crucificată cu Hristos,” Isus va fi arătat ca Mare Preot. Totul depinde de viața pe care o trăim, căci viața este lumina oamenilor.