Ce înseamnă să lupți lupta cea bună a credinței?

Să luptăm lupta cea bună a credinței înseamnă că noi rămânem în Cuvânt prin credință, indiferent de ce simțim sau ce credem că înțelegem. Isus a spus: „Dacă rămâneți în mine, sunteți cu adevărat ucenicii mei.” Ioan 8:31.

Nu lăsa păcatul să domnească

Este scris: „Nu vă lăsați biruiți de rău, ci biruiți răul prin bine.” Romani 12:21. Noi avem patimi și dorinți care susțin exact opusul. Avem gândirea omenească ce spune: „Asta e imposibil; atunci vor face ce vor vrea din mine; vor călca peste mine,” etc. Aici aveam îndemnul de la Pavel: „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Romani 6:11-12.

Să lupți lupta cea bună a credinței înseamnă să stai tare, ancorat în Cuvânt, în puterea Duhului, considerându-te mort față de simțurile și gândirea ta omenească, fără să lași păcatul să conducă trupul tău muritor, ascultându-i poftele. Noi trebuie să facem ce spune Isus: să ne luăm crucea în fiecare zi și să ne negăm pe noi înșine. (Luca 9:23). Pavel spune și el același lucru: „Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Romani 8:13.

Acest lucru nu are loc fără o luptă și suferință. Petru spune astfel: „Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul …” 1 Petru 4:1. De aceea, noi trebuie să suferim în fire dacă vrem s-o terminăm cu păcatul. Va fi suferință în fire dacă, prin Duhul, omorâm tot ce se ridică din fire – adică poftelor nu li se permite să conducă. Dacă păcatul conduce, atunci noi suferim în conștiința noastră. Dacă păcatul este omorât atunci suferim în fire.

O viață de biruință nu vine automat

Cei mai mulți oameni nu vor să recunoască acest lucru – această luptă și această suferință. Cei mai mulți predicatori își folosesc abilitățile pentru a prezenta viața de creștin ca fiind ușoară și extrem de glorioasă. Ei explică, în toate modurile posibile, cum Isus a făcut totul pentru noi, iar, ca rezultat, noi nu va trebui să facem nimic. Ei spun: – Isus a suferit pentru noi; El a murit pentru noi și ne-a răscumpărat complet. Acum noi trebuie doar să credem în lucrarea terminată de El și atunci, în mod automat, vom trăi o viață de biruință. Atâta timp cât ne uităm la Isus, roadele Duhului, despre care citim în Galateni 5:22, vor veni.

Ei pot proclama „libertate totală” în Hristos, în ciuda faptului că membrii din adunările lor păcătuiesc, ei înșiși păcătuiesc și nu au biruință. Ei trăiesc în dragoste de bani, în invidie, în curvie. Au ajuns la o libertate falsă și întorc harul spre desfrânare. (Iuda 4). Ei nu pot rezista această doctrină clară pentru că și-au închis urecile pentru adevăr și ascultă fabule. (2 Timotei 4:2-4).

Cei care doresc să fie credincioși adevărului știu că o viață de biruință în virtuțile lui Hristos nu este ceva ce vine automat. De aceea scripturile vorbesc despre o cale îngustă, despre cruce și lepădare de sine – suferință și moarte. Scripturile sunt pline de îndemnuri serioase. Ele folosesc cuvinte precum: „…duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur…” Filipeni 2:12. „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă…” Luca 13:24. „Ia aminte la tine însuți și la învățătură. Stăruiește în asta…” 1 Timotei 4:16. „Exersează-te în frică de Dumnezeu.” 1 Timotei 4:7. „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta…” 2 Petru 1:5. „De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră …” 2 Petru 1:10. Isus Și-a trimis Duhul Sfânt tocmai ca noi să avem puterea necesară să luptăm lupta cea bună a credinței.

Totuși, când luptăm lupta cea bună, pentru a rămâne în Cuvântul Lui și când predicăm sfințirea, oamenii strigă: „Robie! Luptați în puterea proprie! Vrei să vă sfințiți singuri!” etc. Ei sunt dușmani ai crucii lui Hristos. Poți să vezi asta în purtarea lor. (Filipeni 3:18-19). De aceea ei nu au părtășie unul cu altul, așa cum Tatăl și Fiul au părtășie. În ciuda la asta, ei nu vor să recunoască ce scrie în Iacov 4:1-4. S-au întors de la adevăr, către o minciună. Nu sunt sinceri în credința lor. (Tit 1:13).

Îndemnuri clare

Hai, mai bine să alegem să auzim doctrina clară, credința luminoasă și îndemnurile directe și simple ale lui Pavel!
„Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos.” 1 Timotei 6:11-14.

Aceasta este o versiune a unui articol care a fost prima dată publicat în norvegiană în revista periodică a BCC „Skjulte Skatter” („Comori Ascunse”) în iunie 1961, cu titlul „Luptă lupta cea bună a credinței!”

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag