Ce înseamnă să primești natură dumnezeiască?

În 2 Petru 1:4 scrie: „…prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

Asta sună incredibil. Noi putem fi părtași firii dumnezeiești? Ce înseamnă de fapt asta? Nu este blasfemie să spui că putem fi divini – ca Dumnezeu?

Ce este natura dumnezeiască?

Să cred că eu personal pot primi natură dumnezeiască nu înseamnă că încerc să fiu mai mare decât Dumnezeu. Nici nu încerc să mă pun la același nivel cu El. Printre alte lucruri în care nu-L pot egala pe Dumnezeu este că El este Atotputernic, Creatorul, Atotștiutor, etc.

Să primesc parte din natură dumnezeiască înseamnă să îmi însușesc caracteristicile lui Dumnezeu. De exemplu, printre alte lucruri, natură dumnezeiască înseamnă să fiu:

• Bun
• Fin
• Drept
• Milos
• Iertător
• Îndelung răbdător
• Răbdător
• Bucuros
• Plin de pace
• Înfrânat
• Credincios
• Blând
• Onest
• Și, mai presus de toate, plin de dragoste

Niciunul dintre noi nu avem aceste caracteristici în natura noastră umană, fără ca ele să nu fi fost mânjite de păcat la un anume nivel. Caracteristicile „bune” omenești sunt întotdeauna limitate, parțiale și deseori motivate de căutarea folosului propriu. Este o diferență enormă între dreptatea și dragostea omenească și dreptatea și dragostea dumnezeiască, de exemplu.

Natura umană

În Iacov 1:13 scrie despre Dumnezeu că nu poate fi ispitit la rău. Fiecare om, de cealaltă parte, are o fire plină de pofte și dorinți sau înclinații spre păcat, care ne fac să fim ispitiți. Aceasta este natura umană. Dar, dacă sunt credincios și birui când sunt ispitit la păcat, pas cu pas mă pot dezvolta ca păcatul din firea mea să fie omorât. Atunci aceste caracteristici dumnezeiești, care sunt pure și perfecte pot fi create în viața mea de Creator – acesta este procesul de transformare.

Încet, dar sigur, roadele Duhului, care reprezintă un alt nume al naturii divine, încep să înlocuiască păcatul din firea mea. Acest lucru este foarte clar descris în Galateni 5:16-26. Când eu continui să-L urmez pe Isus credincios, pe calea biruinței asupra păcatului, atunci natura mea devine divină, în loc de umană. Pot să urmez exemplul lui Isus datorită Duhului Sfânt din mine, care-mi arată adevărul și îmi dă puterea să birui!

Procesul acesta este unul foarte conștient – nu se întâmplă de la sine, ci eu trebuie să folosesc conștient oportunitățile primite zilnic și să birui lucruri precum mândrie, iritare, gânduri necurate, răutate, invidie, bârfă, lenevie, egoism, etc.

Isus – Unul care poate fi urmat

Este scris că Isus nu a considerat ca un lucru de apucat să fie asemenea lui Dumnezeu (deși avea dreptul acesta), ci S-a smerit și a venit în asemănarea oamenilor, și a fost ascultător până la moarte și de aceea Dumnezeu L-a înălțat mult. (Filipeni 2:5-11). Scrie că plinătatea lui Dumnezeu locuiește în Hristos trupește. (Coloseni 2:9). Acest lucru înseamnă că, încă de când era om, Isus a finalizat total transformarea din natură umană în natură dumnezeiască. Iar acum eu trebuie să-L urmez pe calea pe care El a inaugurat-o pentru mine – calea smereniei și ascultării. Prin credință și răbdare acest lucru este posibil. „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.” 2 Petru 1:5-7.

Nu este un lucru pe care-l fac în puterea proprie ci este o creație pe care Dumnezeu o face în mine – o minune! Atunci devine cu adevărat evident că acțiunile, motivele și scopul din viață devin divine – sunt mult peste cele ale oamenilor „normali.” Rezultatul lucrării miraculoase a lui Dumnezeu în mine – prin ascultarea și credința mea și prin puterea Duhului Sfânt este că gândurile lui Dumnezeu, care sunt mult mai înalte decât gândurile mele, așa cum cerurile sunt mai înalte decât pământul, devin gândurile mele!

Faptul că Dumnezeu poate ajunge la un stadiu atât de minunat în mine, care sunt o ființă normală, umană, îmbibată de tendințe către păcat, este atât de minunat, motiv pentru care eu Îl voi lăuda, cinsti și glorifica toată veșnicia pentru lucrurile din care m-a salvat. Atunci viața mea, noua creație, va aduce cu adevărat cinste și slavă lui Dumnezeu. Aceasta este nădejdea nouă pe care o am, pentru care lupt, pentru care trăiesc și pe care am ochii foarte ferm ațintiți.

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!” 1 Petru 1:3-5.