Ce înseamnă? – Un glosar cu cuvinte și expresii creștine

A da înapoi – A te întoarce la păcate și obiceiuri vechi după ce ai obținut biruință asupra lor.

Luptă/război – Aproape de fiecare dată când vorbim despre luptă sau război din viața unui creștin, ne referim la lupta interioară care începe în momentul în care un gând păcătos te ispitește. Duhul lui Dumnezeu și firea sunt împotrivitoare unul alteia. Când te-ai hotărât să faci doar voia lui Dumnezeu și ești condus de Duhul, iese la suprafață un conflict între fire și Duh: este o luptă în care trebuie să birui ispita trebuie să primești biruință asupra acelui păcat. (Galateni 5:16-17; Evrei 12:4).

Trupul lui Hristos – Trupul lui Hristos este compus din toți cei care-și dau viețile să slujească lui Dumnezeu pentru a ajunge la plinătatea lui Hristos. Ei lucrează în slujba în care El i-a pus și care diferă de la persoană la persoană, pentru zidirea lor proprie și a celorlalți pentru a le aduce pe toate în unitate. Acest trup este compus din fiecare individ care lucrează să îndeplinească voia lui Dumnezeu pe pământ, așa cum este împlinită în ceruri, atât în ce privește viața personală, dar și în slujba lui Dumnezeu pentru ceilalți. (Efeseni 4:11-16).

Trupul păcatului – Vezii definiția pentru „păcat.”

Născut din nou/Renaștere spirituală – A fi născut din nou este un eveniment care are loc în viața unui creștin adevărat într-un anume punct. „Lepezi” felul tău vechi de a trăi și de a gândi care presupunea o viață trăită după poftele păcătoase din fire ta. Ești născut din nou într-o viață cu Hristos; devii o creație nouă care este spirituală și eternă. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” 2 Corinteni 5:17.

După ce ești născut din nou, vezi împărăția lui Dumnezeu ca scopul principal și tot ce este în afara ei ți se pare un gunoi. Citește despre renașterea spirituală a lui Pavel în Filipeni 3:4-10.

Mireasa lui Hristos Isus – Mireasa lui Hristos reprezintă acei oameni care s-au curățit ca El și au fost făcuți asemenea chipului Lui. (Romani 8:29). Ei se curățesc și se purifică de tot păcatul și sunt urmași adevărați ai lui Hristos. Mireasa este un alt termen pentru Biserica lui Hristos.

Frați/surori/frățietate – „Frații” și „surorile” sunt cei care fac parte din Biserica lui Hristos. (Matei 23:8; Matei 12:50; Evrei 2:10-18)

Creștin – Termenul de creștin este în general folosit pentru a denota pe cineva care aderă la creștinism, care la rândul lui se bazează pe învățăturile lui Isus Hristos. Un creștin adevărat nu este unul doar cu numele ci cineva care este un urmaș al lui Hristos. Ei Îl urmează pe calea biruinței asupra păcatului, cu scopul final de a obține natură dumnezeiască și să devină sfânt ca El. (Matei 16:24; 1 Petru 1:15; 2 Petru 1:4)

Biserica – Mulți oameni folosesc cuvântul când fac referire la toată creștinătatea sau la toți creștinii, în timp ce alții descriu o anumită grupare, o anumită sectă, sau chiar ca acea clădire fizică unde se strâng creștinii. Biblia, însă, spune foarte răspicat faptul că adevărata Biserică a lui Hristos este compusă din cei care se leapădă pe sine, își iau crucea și-L urmează pe Isus. (Efeseni 2:19-22; Matei 16:24).

A face păcat – A face păcat înseamnă a face ceva conștient, despre care știi că este împotriva voii și legilor lui Dumnezeu; înseamnă ca atunci când ești ispitit de poftele și dorințele care locuiesc în tine să fii de acord cu fapta acelei ispite, știind foarte bine că Îl nemulțumește pe Dumnezeu. Această „acțiune” se poate înfăptui în cuvinte, fapte sau gânduri. Vezi și definiția pentru „păcat.” (Iacov 1:14-15).

Conversie/pocăință/a-ți da inima lui Isus – reprezintă decizia de a te întoarce de la păcat și întuneric, de la puterea diavolului la puterea lui Dumnezeu. Noi ne pocăim de păcatele noastre dinainte, aruncăm în urmă viața noastră veche – o viață care se bucura de plăcerile trecătoare ale păcatului – și preluăm o nouă gândire, una care este hotărâtă să se împotrivească păcatului (spune „nu!” în ispită). Este important, de asemenea, ca după pocăință să nu ne întoarcem la influența negativă dinaintea conversiei, căci astfel lucrurile vor merge rău din nou. (Fapte 3:19; Fapte 26:18; Efeseni 4:22-24; 1 Petru 2:1-2)

Răstignirea cu Hristos/pe cruce/o viață răstignită – Isus a fost fizic răstignit pe crucea de la Golgota. Deși fără pată, El Și-a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele noastre, moartea, ca să „plătească datoria” și să ne ierte păcatele, dacă dorim să credem în El și să-L urmăm.

Totuși, când apostolul Pavel scrie: „Sunt răstignit cu Hristos …” (Galateni 2:20), aceasta este o răstignire metaforică. Noi aparținem acum lui Hristos și nu mai suntem sclavi firii noastre, ci ne-am „răstignit” firea cu poftele și dorințele ei. (Galateni 5:24). Cu alte cuvinte, mintea noastră este vie pentru a sluji lui Dumnezeu și nu permite păcatului din fire să ne controleze acțiunile. Cel care trăiește o viață răstignită este cel care biruie păcatul prin a se considera răstigniți cu Hristos.

A-l zdrobi pe Satan sub picioare – Satan este zdrobit sub picioarele tale când reziști convingerilor, minciunilor și decepției lui și alegi să nu cedezi în ispită sau gândurilor păcătoase care îți vin în minte. Acest lucru este realizabil prin puterea Duhului Sfânt – astfel tu arunci puterea și influența lui Satan din viața ta. (Romani 16:20).

Zdrobire – Acest cuvânt se referă la procesul prin care Dumnezeu zdrobește tăria, dreptatea proprie, puterea și mândria a unei persoane astfel încât ea să poată ajungă într-o poziție de umilință și ascultare, de unde Dumnezeu îi poate folosi pentru a-Și îndeplini voia. (Psalm 51:16-17; Isaia 53:10).

Faptele trupului – Faptele trupului sunt lucruri despre care realizăm că sunt greșite abia după ce le facem, pentru că Duhul Sfânt ni le arată; ochii noștri se deschid pentru faptul că ele sunt greșite. De aceea, orice rău pe care-l facem inconștient, fără ca mintea noastră să fie luminată cu privire la el sau să fi fost de acord cu el, este o faptă a trupului. Nu este condamnare pentru aceste fapte ale trupului, când acceptăm și judecăm aceste fapte prin Duhul și, implicit, le biruim. (Romani 7:25 și Romani 8:1-2).

A se lepăda de sine/a se nega pe sine – Într-un context creștin, „a te lepăda de sine” înseamnă că, prin puterea Duhului Sfânt, nu cedezi poftelor și dorințelor care provin din tine și pretind satisfacere. Este una dintre condițiile pentru ucenicie (a-L urma pe Isus). (Matei 16:24).

A muri cu Hristos/Moartea lui Hristos/Moartea domnului Isus Hristos – Aceste expresii, cel mai des, nu se referă la moartea fizică a lui Hristos de la Golgota, ci la moartea poftelor păcatelor din natura Lui omenească – sarcină pe care El a îndeplinit-o în perioada de pe pământ, ca ființă umană. Ucenicii lui Isus pot să-L urmeze în această moarte asupra păcatului. (2 Timotei 2:11; 2 Corinteni 4:10; Filipeni 3:10; Romani 8:3; Galateni 5:24)

Ucenic/A umbla cu Hristos/Viața cu Hristos – Un ucenic este un alt cuvânt pentru urmaș al lui Hristos, un student sau un învățăcel, care învață să devină ca Maistrul Său. Ca ucenici, noi Îl urmăm pe Isus Hristos, care este maistrul și când trăim ca El, devenim ca El. (Matei 16:24; 1 Petru 2:21-22)

Natură dumnezeiască/a lua parte la natură dumnezeiască sau divină –  Natura lui Dumnezeu, sau natura divină este în mod desăvârșit curată și nu poate fi ispitită de rău. Nouă ni s-a promis că vom primi natură dumnezeiască dacă fugim de stricăciunea care vine din lume prin pofte. Treptat, cu cât biruim natura noastră păcătoasă, ea este înlocuită de natură divină – Dumnezeu împărtășește propria Lui natură cu noi. În timp ce biruim reacțiile noastre naturale în situațiile pe care le primim în viață, faptele firii (invidie, mândrie, răutate, lăcomie) sunt înlocuite cu virtuți (roadele Duhului). Cu alte cuvinte, calități precum dragostea, umilința, bunătatea, bucuria, etc., devin natura noastră proprie. Aceasta înseamnă să primești din natura divină. Acesta este procesul de sfințire. (2 Peter 1:2-4; 2 Corinteni 2:18; 1 Ioan 3:2-3; Iacov 1:13; Galateni 5)

Pământesc/Temporar – Se referă la toate lucrurile de pe acest pământ, care sunt opusul lucrurilor cerești, de exemplu: Comori pământești – comori cerești. Lucrurile pământești se trec (sunt temporare), dar cele cerești sunt eterne. (Matei 6:19-21; Coloseni 3:2; 1 Ioan 2:17)

Dușman – Cel mai des, când un creștin vorbește despre „dușmanii” lui, se referă la păcatul din firea lui și la ispitele care provin de acolo. Aceștia sunt dușmani pentru că ne ispitesc să acționăm contrar voii lui Dumnezeu. Ei pot fi și puteri spirituale precum duhul vremii, care este opusul Duhului Sfânt. Satan, diavolul, este și el numit dușman, sau adversar. Dușmanii pământești ai lui Israel, din vechiul Testament, sunt o imagine a dușmanilor spirituali din Noul Testament. (Efeseni 6:12; 1 Petru 2:11; 1 Petru 5:8)

A cădea în păcat – Acest lucru se poate întâmpla și ucenicilor, a căror gândire este să slujească lui Dumnezeu și care umblă pe cale; reprezintă același lucru cu a face păcat. Acest eveniment nedorit are loc în momentul în care ești ispitit la păcat și, conștient, ești de acord cu aceste ispite în mintea ta, permițând dorințelor din fire să se manifeste ca gânduri, cuvinte sau fapte necurate. Totuși, decizia ta principală de a sluji lui Dumnezeu nu s-a schimbat. Chiar dacă ai făcut o greșeală, tu tot vrei să trăiești liber de păcat. O cădere este văzută ca „o împiedicare,” însă a nu se confunda cu a trăi în păcat, fără nicio intenție de a te opri. Vezi și definiția la „păcat.” (1 Ioan 2:1).

Căderea – Expresia „căderea” nu este găsită în biblie, dar se referă la prima dată când omenirea (Adam și Eva) au cedat în fața păcatului, în grădina Eden, și astfel au corupt natura lor omenească – lucru care a fost predat mai departe urmașilor lor. (Geneza 3; Romani 5:12-13; 1 Corinteni 15:22; 1 Timotei 2:14)

A cădea de la credință – Acest lucru înseamnă să părăsești viața de creștin și să începi să trăiești cu alt scop și țintă în viață. (Evrei 3:12; 2 Petru 3:17; Evrei 6:4-6)

Frică de oameni/A fi legat de oameni – Frica de oameni este acel lucru care cauzează gândurile și acțiunile tale să fie restricționate și dictate de opiniile altor oameni. Când ești legat de oameni (legat de frica de oameni) atunci nu poți sluji lui Dumnezeu pentru pui greutate mai mare pe opiniile celorlalți decât pe a lui Dumnezeu. (Proverbe 29:25; 1 Samuel 15:24; Galateni 1:10)

Părtășie – Părtășia înseamnă comuniunea cu alți creștini care trăiesc aceeași viață ca și tine. Reprezintă edificare, dragoste mutuale; unitate în scop și duh, care sunt mult mai adânci decăt prietenia și relațiile omenești. (1 Ioan 1:7). Noi experimentăm și părtășie cu Hristos atunci când biruim păcatul în momentul ispitei, așa cum El a făcut, când era om. Astfel Îl cunoaștem și putem avea o relație personală de unitate cu El. (Filipeni 3:10).

A fi umplut cu Duh – A fi umplut cu Duh înseamnă că ai fost umplut cu Duhul Sfânt și mergi și ești ascultător de lumina pe care el ți-o dă; ești umplut cu putere de a trăi o viață pentru Dumnezeu, primești din darurile spirituale și descoperire din Cuvântul lui Dumnezeu. (Luca 4:1; Fapte 2:4, Fapte 4:31; Efeseni 5:18)

Fire – „Firea” reprezintă toate dorințele/ispitele/poftele păcătoase care locuiesc în natura umană. Ea este sursa ispitei și nimic bun nu locuiește în ea. (Galateni 5:19-21; Romani 7:18; Galateni 5:24; Romani 8:5).

Termenul de „fire” poate fi folosit și cu sensul de omenire, sau la trupurile noastre fizice, mai ales în contextele Vechiului Testament. (Geneza 6:13; Psalmi 56:4; 1 Petru 1:24; Efeseni 5:29).

Vezi și definiția pentru „păcat.”

A primi lumină/ochi luminați – A primi lumină înseamnă că Duhul Sfânt îți dă descoperire despre ceva. De exemplu când ai „ochi luminați” poți primi lumină despre păcatul tău ca să vezi cât de egoist, mândru, etc., ești. Se poate referi și la a primi mai multă introspectivă (descoperire) în Cuvântul lui Dumnezeu, în lucrarea lui și în promisiunile pentru cei care-L urmează. (Psalm 118:27; Psalm 119:130; Ioan 1:4-5; Ioan 3:19-21; 2 Corinteni 4:6; Efeseni 1:17-18)

A-ți păzi inima curată – A-ți păzi inima (mintea, atitudinea, viața interioară și relația cu Dumnezeu) sau a o păzi curată înseamnă să nu permiți niciunei ispite și niciunui gând păcătos să intre în inimă, ci fiecare gând este rupt și aruncat chiar de când este foarte mic. Reprezintă o „stare de pază” ca niciun rău să nu-ți influențeze viața spirituală. (Proverbs 4:23)

Inimă împărțită – A avea o inimă împărțită însemnă a fi într-o stare de indecizie cu privire la scopul tău în viață. Cel care este cu o inimă împărțită nu este dedicat 100% în a îndeplini voia lui Dumnezeu în viața sa. (2 Împărați 10:31; Iacov 1:6-8)

A avea păcat – Vezi definiția pentru „păcat.”

A-și urî viața proprie – A-ți urî viața proprie înseamnă că-ți urăști natura ta egoistă, mândră și păcătoasă care locuiește în tine. Urăști partea din tine care este coruptă de păcat (firea ta). Nu are nimic de-a face cu respectul de sine sau cu complexele de inferioritate, care nu vin de la Dumnezeu. A-ți urî viața proprie, păcatul care locuiește în firea ta, este una dintre condițiile uceniciei. (Ioan 12:25; Luca 14:26; Romani 7:15-18).

Păcatul care locuiește în mine – Vezi definiția pentru „păcat.”

Omul interior/omul exterior – Omul exterior este trupul nostru fizic. Omul nostru interior este un spirit și suflet veșnic. (Romani 7:22; 2 Corinteni 4:16; Efeseni 3:16; Matei 10:28).

A-L lăsa pe Isus în inimă sau în viață – Să-L lași pe Isus în viața ta sau să-L faci Domn în viața ta înseamnă să iei o decizie conștientă de a trăi total pentru isus și să faci voia lui Dumnezeu în locul voii proprii. Este „punctul de start” al unei vieți de ucenic.

Condus de Dumnezeu/Condus de Duhul Sfân – A fi condus de Duhul Sfânt sau de Dumnezeu este același lucru, pentru că Dumnezeu ne vorbește prin Duhul Sfânt. El ne vorbește când vin gânduri sau porunci în mintea noastră, despre care știm că sunt corecte și vin de la Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi să ascultăm aceste porunci și instrucțiuni de la Duhul Sfânt și să împlinim acele fapte. (Romani 8:14; Ioan 16:13)

A trăi în fața lui Dumnezeu/A trăi în fața oamenilor/A trăi în ochii lumii – Să trăiești în fața lui Dumnezeu înseamnă că faci totul pentru El, împlinești voia Lui și cauți doar acceptul Lui pentru acțiunile tale. Când trăiești în fața oamenilor, cauți acceptul lor pentru acțiunile tale. (Galateni 1:10; Efeseni 6:6)

Pofte/Poftele tinereții/Pofte și plăceri/Patimi și pofte/Poftele firii – Acestea sunt dorințele pe care le experimentăm și care sunt împotriva voii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, orice dorință pentru lucrurile păcătoase. Vezi Iacov 1:14, unde sunt numite și „păcatul din fire.” Deși expresia „pofte ale tinereții” este des asociată cu poftele sexuale păcătoase, poftele includ tot ce este împotriva la ce este bine și corect în ochii lui Dumnezeu. (2 Timotei 2:22; Galateni 5:24; Romani 8:3)

Propriul „eu”/„Eu-ul” meu/Viața mea proprie/ – Această expresie face referire la ispita care provine din interiorul unei persoane de a fi egoistă; partea din noi care vrea mereu ce este cel mai bine și mai mult pentru noi înșine, când vine vorba de lucruri pământești. Acesta este păcatul din fire. Vezi și descrierea la „pofte.” (Luca 14:26; Ioan 12:25; Iacov 3:14).

Puterea mea proprie – Termenul este folosit în contextul în care o persoană încearcă să omoare poftele ei păcătoase fără ajutor de la Dumnezeu; să se abțină de la păcat prin puterea voinței. Unii oameni poate reușesce asta într-un anume grad, dar într-un final este imposibil să ajungi la biruință totală în puterea proprie. Inevitabil, fiecare va ajunge la sfârșitul puterii proprii. Un creștin are nevoie de putere și îndrumare de la Duhul Sfânt pentru a putea birui total păcatul. Un motiv comun pentru descurajare este întemeierea credinței pe înfrângerile trecute. Cu alte cuvinte te încrezi în puterea proprie și nu în Dumnezeu. (2 Corinteni 12:7-10; Psalm 147:10-11; Zaharia 4:6)

A se jertfi pe sine/A se da ca jertfă – A se jertfi pe sine înseamnă că tu folosești tot ce ai pentru promovarea voii lui Dumnezeu pe pământ, în locul voii proprii. Aceasta include și părăsirea opiniilor, priceperii și simțurilor care sunt direcționate împotriva voii lui Dumnezeu, cât și sacrificarea timpului, aptitudinilor, banilor, etc., când Dumnezeu ți-o cere. (Ioan 15:13; Efeseni 5:2)

Vechiul Legământ/Noul Legământ – (Numite și Vechiul Testament și Noul Testament). Vechiul Legământ este legământul pe care Dumnezeu l-a întemeiat cu poporul Israel. Baza acestuia era Legea lui Moise – israeliții trebuiau să țină toate legile și poruncile pe care le trimisese Dumnezeu. Vechilul Testament se preocupa în principal de lucrurile exterioare și se adresa efectelor căderii în păcat și este folosit ca o imagine pentru viața interioară, spirituală a Noului Legământ. Noul Legământ este pactul pe care Dumnezeu îl face cu urmașii lui Hristos. Este bazat pe legile și poruncile pe care Duhul le scrie în inimile noastre și nu pe Legea lui Moise. Noul Testament se preocupă în principal de viața interioară și tratează cauza păcatului, înainte ca acesta să fie înfăptuit. În Noul Testament, pe lângă faptul că ni se iartă păcatele, noi primim și șansa de a trăi o viață nouă, de biruință, și primim șansa să fim făcuți asemenea chipului lui Isus Hristos. (Evrei 8:6-13).

Omul vechi/omul nou – „Omul cel vechi” este gândirea noastră înainte de pocăință. Este o stare în care li se permite poftelor și dorințelor din fire să conducă în viață; nu ai luat o decizie conștient de a te împotrivi păcatului. „Omul nou” este gândirea de după pocăință, când ne-am hotărât să biruim păcatul și să trăim în dreptate și evlavie. Este o atitudine de a sluji lui Dumnezeu și voii Lui, în loc de a sluji voii proprii, adică poftelor și plăcerilor din fire. Omul vechi este „dezbrăcat”, și omul nou este „îmbrăcat,” într-un act al credinței, care este simbolizat de botez. (Romani 6:1-6; Efeseni 4:22-24; Coloseni 3:9-10).

Păcatul originar – Nu este o expresie biblică, dar noi o folosim des pentru a exprima păcatul care a intrat în lume și în natura umană prin actul de neascultare al lui Adam și Eva. („căderea”). Vezi și definiția pentru „păcat.”

Inimă curată – Să ai o inimă curată înseamnă că nu ești de acord cu gândurile păcătoase și necurate care îți vin în minte, ci le respingi și le omori. Înseamnă că nu ești afectat sau mânjit de păcat în interiorul tău. (Psalm 51:10; Matei 5:8; Proverbe 4:23)

A omorî păcatul – Înseamnă să birui ispitele către păcat și care ne atrag spre a reacționa în feluri despre care știm că sunt rele (ex: mândrie, ură, vorbire rea, invidie, etc.). Este un act în care respingem aceste gânduri și refuzăm să fim de acord cu ele. Pofta nu este doar suprimată, ci ea este pur și simplu omorâtă. (Romani 8:13; Coloseni 3:5).

Căință/A se căi – Căința este un act de a regreta păcatul din trecut, cu scopul de a nu-l mai face niciodată. Este decizia de a te întoarce de la rău și a sluji lui Dumnezeu. O condiție de a primi iertarea păcatelor este să ne căim de ele. (Marcu 2:17; Luca 15:10; Luca 24:46-47; Fapte 3:19; Romani 2:4; 2 Corinteni 7:10; 2 Petru 3:9; Efeseni 4:22-24; Apocalipsa 3:19)

Mântuire/A fi mântuit – Termenul de „mântuire” sau „a fi mântuit” are, defapt două părți. Prima „mântuire” se referă la a fi salvat de consecințele păcatului prin a primi iertarea păcatelor. Prin iertare, noi suntem împăcați cu Dumnezeu și păcatele noastre trecute nu ni se vor mai ține în considerare. Această mântuire este doar prin har – noi nu am făcut nimic să o merităm. A doua parte a mântuirii constă în a fi eliberat de natura păcătoasă. Devenim „mântuiți” prin faptul că omorâm poftele păcătoase din firea noastră. Și această mântuire este prin har, dar noi suntem implicați în a o pune în aplicare, cu putere și ajutor (har) de la Duhul Sfânt. Această mântuire are loc prin a urma exemplul lui Isus și a fi făcut asemenea chipului Lui. Prima mântuire este prin moartea și sacrificiul lui Isus pentru noi, iar a doua este o mântuire mult mai mare, prin viața Lui – vezi Romani 5:9-10. (Ioan 3:17; efeseni 2:1-9; Filipeni 2:12; Tit 3:4-7; 1 Petru 1:3-9).

Sfințire – Sfințirea este procesul prin care ești transformat și primești natură dumnezeiască, prin actul de a omorî păcatul, când te împotrivești în sipită. Asta înseamnă să curăți interiorul paharului. (Matei 23:26). Natura ta păcătoasă este treptat înlocuită de virtuți, de natură divină. (Romani 12:2; 2 Petru 1:4).

Păcat – Păcat este tot ce este contrar voii și legilor lui Dumnezeu. A comite păcat înseamnă să încalci și să nu asculți de aceste legi. Pofta pentru păcat locuiește în natura umană, cu alte cuvinte, natura omului este contaminată și motivată de tendințele păcătoase care locuiesc în toți oamenii, ca rezultat al căderii în păcat și al neascultării din grădina Eden. Acesta este trupul păcatului pe care toți l-am moștenit și cu care suntem născuți. Biblia numește aceste tendințe „pofele firii.” Acest lucru semnifică faptul că noi, ca oameni, suntem ispitiți de dorinți și gânduri din firea noastră. Ioan scrie că toți „avem păcat,” dar nu suntem vinovați de comiterea păcatului, decât dacă ne dăm consimțământul pentru aceste pofte. Păcatul poate fi „omorât” puțin câte puțin, atunci când respingem poftele în momentul în care ele apar în mintea noastră. Acest proces a fost parcurs de Isus, când era om pe pământ. (1 Ioan 1:8; Romani 6:6; Romani 7:18; Romani 8:3-4)

Păcatul din mine – Vezi definiția pentru „păcat.”

Păcatul din fire – Vezi definiția pentru „păcat.”

Fire păcătoasă – Vezi definiția pentru „păcat.”

Duhul vremii – Duhul vremii este un spirit rău găsit în cea mai modernă cultură și atitudine din lume. Nu este constant în manifestare și poate varia de la eră la eră și de la cultură la cultură. Deși nu este ca un rău evident în sine, acest spirit va fi mereu un instrument de conducere a oamenilor departe de a sluji și asculta de Dumnezeu. (1 Corinteni 2:12; Efeseni 2:1-3; Efeseni 6:12; 2 Tesaloniceni 2:7-11; 1 Ioan 4:1-3; Apocalipsa 16:13-14)

A sta tare/A rezista (în momentul ispitei) – A sta tare în momentul ispitei înseamnă să nu cedezi și să fii de acord sau să tolerezi gândurile păcătoase care ies la suprafață din tine. (Efeseni 6:13; Iacov 1:12; Iacov 4:7; 1 Petru 5:8-9.)

A suferi în fire – Biblia menționează des expresia de a suferi. Deși expresia are și o conotație exterioară, una fizică, în Noul Testament se aplică cel mai mult la suferința care are loc în momentul în care negi propriile pofte și dorinți păcătoase și le omori. Este o suferință interioară deoarece poftele tale nu sunt satisfăcute, și nu una fizică, exterioară, în contextul pe care biblia îl folosește, în contextul de „a-ți răstigni firea cu plăcerile și dorinți.” (Romani 8:17; Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; 1 Petru 4:1)

Suferințele lui Hristos – Suferințele lui Hristos se referă în principal la suferințele pe care Hristos le-a experimentat când respingea și omora propria Lui voie, atunci când era ispitit, și alegea să asculte de voia lui Dumnezeu. În unele cazuri, se referă și la suferințele lui fizice. (1 Petru 4:1; Coloseni 1:24; Evrei 2:18)

A-și lua crucea/A răstigni firea/A fi pe cruce/Lângă cruce – Când crucea este menționată în biblie, de cele mai multe ori nu se referă la crucea de lemn, aici excepție făcând momentul în care se descria crucificarea lui Isus, la Golgota. „A-și lua crucea” se referă la crucea metaforică despre care Isus vorbește în Luca 9:23. „A-ți lua crucea” presupune actul de a-ți respinge și omorî gândurile păcătoase care ies la suprafață. (Coloseni 3:5. Galateni 5:24)

Tronul de har – „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 4:16. Datorită faptului că Isus a fost ispitit, dar nu a păcătuit, este posibil și pentru noi să venim la El cu curaj ca să primim har. Acest har are menirea ca și noi să rezistăm și să nu comitem păcat în ispite. Noi venim în fața tronului de har al lui Dumnezeu, în rugăciune, și El ne aude și vede dorința inimii noastre. Acolo avem o legătură cu puterile cerului – acele puteri care ne fac capabili să biruim tot păcatul.

A păcătui/A comite păcat/A ceda păcatului – A comite păcat înseamnă să faci ceva despre care ești conștient și știi clar că este contrar voii lui Dumnezeu. Acest lucru poate fi în cuvinte, fapte sau chiar gânduri. (Iacov 1:14-15). Vezi și definiția pentru „păcat.”

Transformare – Acesta este procesul de sfințire, în care natura noastră păcătoasă este treptat înlocuită cu natură divină, când, în ascultare de voia lui Dumnezeu, noi respingem și omorâm poftele păcătoase din firea noastră.  (Romani 12:2; 2 Corinteni 3:18; 2 Petru 1:3-4)

Necazuri/Încercări/Teste – Necazurile sau încercările se referă la orice eveniment sau situație care ne întâmpină și care ne ispitește la păcat și care dau posibilitate gândurilor și ispitelor păcătoase să apară din interiorul nostru. Necazurile și încercările apar în momentul în care hotărârea noastră de a sluji lui Dumnezeu se luptă împotriva poftelor de a păcătui. Se referă și la situații dificile care ne testează abilitatea de a rezista în credință – în biserica timpurie, acest lucru includea a fi persecutat ca creștin. (Romani 5:3; Iacov 1:2-3; 1 Petru 4:12-13).

Biruință asupra păcatului/A birui păcatul/Victorie asupra păcatului – „Biruință asupra păcatului” înseamnă că tu nu faci păcat conștient, adică nu împlinești lucruri despre care știi dinainte că sunt păcate. Nu înseamnă că ești fără păcat, ci ispita este biruită înainte ca ea să devină păcat. (Romani 8:37; 1 Corinteni 15:57; Apocalipsa 2:7)

A umbla în duhul/A umbla în lumină/A umbla în Duhul – A umbla în lumină semnifică a fi într-o stare de ascultare față de tot ceea ce Dumnezeu îți descoperă prin Duhul Sfânt; înseamnă să omori tot păcatul care-ți este arătat (față de care primești lumină) și să asculți toate poruncile date de Dumnezeu ție. Când faci asta, nu vei împlini poftele firii. (1 Ioan 1:7; Ioan 3:18-21; Ioan 8:12; Romani 8:1-4; Galateni 5:16; Galateni 5:25)

A umbla în faptele pregătite dinainte – A umbla în faptele pregătite dinainte înseamnă să faci lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le faci în timpul tău pe pământ Nu înseamnă neaparat că trebuie să faci anumite fapte fizice, ci înseamnă că tot ceea ce faci, în toate situațiile în care ești pus, împlinești voia lui Dumnezeu. (Efeseni 2:10).

Sângele lui Isus/Sângele Mielului – Acest lucru se referă în special la sângele „metaforic” care a fost vărsat când Isus Și-a dat viața voia. Omorând păcatul din firea Lui, „sângele” a curs, iar datorită faptului că El era fără vină, sacrificiul Lui a putut fi folosit ca plată pentru păcatele noastre – ne-a dat iertarea. Într-un sens mai profund, ca un mădulare în Trupul Lui, noi suntem curățiți de păcatul care locuiește în noi când Îl urmăm, și același „sânge” curge din noi ca un semn de biruință asupra morții și a păcatului. Fiind un sacrificiu fără vină și răstignit ca un păcătos, deși era fără niciun păcat, El Și-a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcat și moartea Lui (sângele Lui) a slujit ca „răscumpărare” pentru toți cei care cred în El, ca ei să primească iertarea păcatelor și să fie curățiți de păcatele din trecut. (Matei 26:27-28; 1 Corinteni 11:25-26; 1 Petru 1:18-19. Evrei 10:19-22; Apocalipsa 12:11; Evrei 12:4; 1 Ioan 1:7; Marcu 10:45)

Cuvântul crucii – Cuvântul crucii reprezintă mesajul puternic al Noului Legământ care predică libertate de păcat, prin a-ți lua crucea și a-L urma pe Isus în fiecare zi, după ce ai primit iertare pentru păcate prin moartea Lui de la Golgota. Crucea pe care o luăm noi nu este una fizică, ca cea de la Golgota, ci este un proces de respingere a poftelor păcătoase din fire și astfel „răstignindu-le,” ele fiind biruite și făcute fără putere și control asupra noastră. (1 Corinteni 1:18; Luca 9:23)

Workings of the Spirit/Work of the Spirit – The workings of the Spirit are the Holy Spirit’s commands and promptings to us. They can come through the conscience, thoughts, feelings, God’s Word, things others say etc. As you walk in the Spirit you get a “trained ear” and the workings of the Spirit become easier to discern. (John 14:26)

Lucrările firii/Faptele firii – Păcat conștient; lucruri despre care știm că sunt păcate înainte de a le face. Acestea nu sunt „accidente,” ci păcate deliberate, și noi trebuie să ne căim de ele și să le „dezbrăcăm” când ne pocăim: „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Galateni 5:19-21. (Coloseni 3:5-9)

Lumea – Lumea este toată cultura și societatea umană din afara Bisericii lui Hristos. Cuvântul se poate referi și la lumea fizică, dar și la tărâmul spiritual al lui Satan; aici este inclus și duhul vremii și alte influențe și idei negative.  (Ioan 7:7; Ioan 12:47; Ioan 15:18-19; 1 Corinteni 2:12; Galateni 6:14; 1 Ioan 2:15-17; Iacov 4:4; 1 Ioan 4:4-5; Ioan 14:30; Romani 12:2)

A fi lumesc – Expresia „a fi lumesc” este folosită cu scopul de a descrie toate scopurile, idealurile și conceptele pe care oamenii pământești le caută și care sunt contrare valorilor care sunt în Duhul Sfânt. (1 Ioan 2:15-17; Tit 2:11-12)