Ce putem învăța din psalmul 18

Psalmul este plin de învățături și foarte clar. Psalmul prezintă un Dumnezeu foarte activ în ceruri și un om, de pe pământ, care este cu toată inima și arzător de a împlini voia și lucrarea lui Dumnezeu.

Psalmul începe, foarte captivant, cu o declarație inechivocă și din toată inima: „"Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!” Și, ca și cum nu era suficient, el continuă: „Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!” Psalm 18:2-3.

Pe un astfel de fundament se poate zidi și face ceva. Pe acest fundament a stat David în ziua necazului, când legăturile și capcanele morții l-au copleșit.

Atunci a strigat el la Dumnezeul său, iar strigătul său a ajuns până în templul Lui. A fost rugăciunea unui om drept, curat și liber de orice idolatrie.

Rezultatele nu s-au lăsat așteptate: Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.” (Psalm 18:8-9)
A fost o reacție și o acțiune excepțională din partea lui Dumnezeu: Și-a întins mâna…, m-a apucat, m-a scos… m-a eliberat… Ce activitate și putere de acțiune! A fost o biruință răsunătoare!

Tot psalmul este o lovitură împotriva harului cel fals și propovăduirii false – acea propovăduire care înlătură responsabilitatea noastră și partea noastră din legământ. Mesajul care spune că ceea ce noi facem înseamnă prea puțin, căci „totul este din har,” este o falsificare a Cuvântului lui Dumnezeu. Harul cel adevărat duce la activitate și acțiune. Ceea ce Dumnezeu face este, deseori, o reacție la acțiunea și voia noastră. Astfel, cinstea merge către Dumnezeu, căci El a fost cel care a provocat voia și acțiunea la noi, dar El nu poate face nimic fără ascultarea noastră.

David a înțele asta și când a analizat intervențiile și minunile lui Dumnezeu, a spus: „Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele.” Psalm 18:21. Pentru David, răspunsul lui Dumnezeu a fost o răsplată pentru un efort din toată inima. El păzise căile Domnului, toate legile Lui le-a avut mereu în fața ochilor și s-a păzit de păcatul propriu. Ce bărbat, ce războinic al lui Dumnezeu din Vechiul Testament!

El repetă aceasta – că Domnul a răsplătit curăția sa în fața ochilor Săi. „Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit, cu cel curat Te arăţi curat.” În următoarele cuvinte este o seriozitate mare: „Cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui,”, sau cum scrie în altă traducere: „Celui stricat îi ascunzi cărările.” (Psalm 18:26-27) Așadar ești înșelat în gândirea ta, începi să bănuiești și să tragi concluzii proaste. Din aceste concluzii începi să măsori și să cântărești lucrurile și pierzi binecuvântarea Lui asupra ta, și nu ajungi niciodată să-L cunoști pe Dumnezeul lui David.

Totul era clar ca ziua pentru David. Cum vedem noi situațiile noastre, compania noastră, frații, Biserica sau chiar pe Dumnezeu însuși? Acea pată întunecată pe care noi o vedem în situațiile noastre se oglindește, deseori, într-o pată întunecată în inima noastră. Dar nu era așa în inima lui David, de aceea Dumnezeu Se putea uni cu el în puterea Lui mare.

El a fost condus de la biruință la biruință: „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite.” Psalm 18:31. Așadar nici o plângere, nici o nemulțumire.

Restul psalmului este o mărturie specială despre o biruință neoprită, despre o eradicare totală a dușmanului. Se folosesc unele dintre cele mai puternice expresii: mă năpustesc asupra unei oști înarmate, sar peste un zid întărit, nimicesc, zdrobesc… Tot ce se numește dușman este redus la zero, iar psalmul se încheie cu o cântare de laudă către Dumnezeu care a arătat îndurare alesului Său, lui David. Nu s-a pus problema unei medalii de victorie pentru propria persoană.

Dumnezeu nu s-a schimbat un milimetru în toți acești ani. Așa cum a fost cu David, așa este și cu tine și mine, căci El nu se uită la fața omului.

Singurul lucru relevant este cum este în inima noastră.

Biruința începe cu aceasta: „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!” Dacă asta este adevărat, atunci Dumnezeu pune în mișcare cerul și pământul pentru tine și mine.