Ce vrea să spună Biblia prin „a crede”?

Când crezi cu adevărat în Biblie, aceasta te va conduce la acțiune! Credința nu este un sentiment pasiv.

A crede înseamnă mai mult decât recunoașterea intelectală că Biblia este adevărată. Credința semnifică mai mult decât să ai încredere că Scripturile sunt inspirate de divinitate. Să crezi cu adevărat înseamnă să ai credință că Dumnezeu trăiește, că este activ și că este foarte interesat în mine azi.

„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este…” (Evrei 11:6) Aici este scris că Dumnezeu este, nu că Dumnezeu a fost! Citește capitolul 11 din Evrei și vei primi o introspectivă la cum eroii credinței din Vechiul Testament au depășit obstacolele lor imense și dificultățile or severe prin credința lor. Ei au slujit unui Dumnezeu viu care i-a ajutat în feluri minunate.

A crede nu este ceva pasiv.

Credința în Dumnezeu mă mână la acțiune așa cum este scris în ultima parte din Evrei 11:6: „…şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Eroii credinței L-au căutat cu stăruință pe Dumnezeu și au fost foarte activi în credința lor: „Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut o arcă…”  (Evrei 11:7) Și noi, azi, trebuie să-l căutăm cu stăruință pe Dumnezeu citind, crezând, ascultând în simplitate de Cuvântul Lui și având credință că El va răsplăti stăruința noastră.

Și noi, azi, trebuie să-l căutăm cu stăruință pe Dumnezeu citind, crezând, ascultând în simplitate de Cuvântul Lui și având credință că El va răsplăti stăruința noastră.

Cum îi răsplătește Dumnezeu pe cei care Îl caută cu diligență? Sunt multe exemple prin toată Biblia. De exemplu citește 2 Petru 1:4 și vei vedea că Dumnezeu ne-a “…dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

Să ne facem părtași firii dumnezeiești este o răsplată fenomenală și nu este un lucru mitic. Natura dumnezeiască este rodul Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, care sunt enumerate în Galateni 5:22-23. Un alt mod de a descrie natura dumnezeiască este viața lui Isus care poate fi manifestată în trupul nostru muritor. (2 Corinteni 4:11)

Din nou, se cere sârguință și ascultare dacă vrem să luăm parte la aceste roade ale Duhului. Trebuie să „după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:4). Trebuie să „purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus…” (2 Corinteni 4: 10). Esența Noului Testament este procesul prin care scăpăm de stricăciune și de păcatul din interiorul nostru și suntem umpluți cu roadele Duhului.

Prin credința lor vie, eroii Vechiului Testament au experimentat puterea mare a lui Dumnezeu de a distruge dușmanii și împotrivitorii lor. În Noul Testament, Dumnezeu a făcut ceva mult mai slăvit: El a distrus păcatul din natura omenească din firea lui Isus (Romania 8:3). Dumnezeu nu Și-a forțat voia în Isus, ci mai degrabă Isus Însuși a crezut și a ascultat de Dumnezeu în toate situațiile vieții Lui.

Isus a biruit și El a făcut-o posibil pentru tine și mine ca și noi să biruim la fel (Apocalipsa 3:21). El ne poate mântui până la extreme!

„Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”” (Marcu 9:23)