Cei trei răstigniți

„Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.” Luca 23:33.

Nu a fost o întâmplare că Isus a fost răstignit împreună cu doi tâlhari, căci Isaia spune: „De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” Isaia 53:12.

Răstignitul nr. 1

„Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” Luca 23:39.

Acest tâlhar reprezintă lumea, care dorește să fie mântuită fără să dea dreptate judecății. Dacă ești Mesia, atunci îndepărtează judecata, eliberează-te pe Tine și pe noi, dacă poți. Dacă ești creștin, atunci trebuie să-mi faci și mie pe plac și să-mi satisfaci toate cerințele mele. Ești Mesia, atunci du-Te la Ierusalim și arată-Te oamenilor de sărbătoare; aruncă-te de pe colțul cel mai înalt al templului și apoi prefă pietrele în pâini. Lasă ca cinstea și averea ta să fie văzută ca toți să poată vedea și înțelege că Mesia a venit în mijlocul nostru.

Un astfel de Mesia ar vrea lumea să aibă, iar ei vor avea pofta satisfăcută în Anticrist. Misiunea lui Hristos nu a fost să dea frâu liber lumii, să facă minuni și semne pentru fața fiarei și să secere aplanzele lor. El a venit să răstignească lumea și să o aducă în moarte, ca fiecare om care moare cu El, să secere viața.

Tâlharul atârna acolo, răstignit. El putea batjocori, dar el era condamnat, iar cuiele crucii își țineau bine prada. Așa este și lumea răstignită; căci unul este răstignit pentru toți, și astfel toți suntem răstigniți; la fel, unul a murit pentru toți, de aceea toți suntem morți. Convingerea Duhului despre judecată, căci domnitorul acestei lumi este judecat, reprezintă cuiele pe care ce nelegiuiți nu le pot niciodată îndepărta din inima lor. Lumea poate, precum tâlharul să încerce să se salveze, dar nu va reuși; ei vor pierde aici.

Răstignitul nr. 2

„Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Luca 23:40-41.

Primul tâlhar voia să fie mântuit fără judecată, al doilea, însă, voia să sufere pentru faptele sale rele după fire, ca în veșnicie să poată fi liber de ele. El și-a pus povara păcatului său peste Cel care a purtat păcatul lumii și a primit promisiunea că va fi cu Isus în Paradis.

Primul tâlhar aveva păcatul în sine, la fel și al doilea, dar ultimul, prin recunoaștere și judecată, a scăpat de povara păcatului. Nu mai exista osândă pentru el. El a fost curățit de lucrul pentru care era judecat. Păcatul din el, însă, nu a fost înlăturat. El reprezintă popoarele care sunt curățite de păcatele lor și care nu au o dorință pentru ceva mai mult.

Răstignitul nr. 3

Acesta nu era altul decât însuși Isus. Primul tâlhar L-a disprețuit, dar Isus nu i-a răspuns, însă, i-a răspuns celui de-al doilea tâlhar. La fel Dumnezeu are azi mulți tâlhari mântuiți care pot răspunde lumii în toate felurile la tot felul de întrebări despre Isus și pot îndepărta teoriile și batjocura lumii, însă Dumnezeu însuși nu răspunde lumii nici măcar cu un singur cuvânt. Însă El răspunde celui de-al doilea tâlhar cu o promisiune: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai!” Luca 23:43.

Isus nu a purtat doar păcatul cu sine pe lemn, ci l-a purtat și în Sine. El a fost făcut păcătos pentru noi. Dumnezeu a judecat păcatul din firea Lui. (Romani 8:3). Când această lucrare a fost gata, El Și-a dat duhul. era imposibil ca Legea să judece păcatul din fire, căci tot păcatul pe care omul îl face este în afara trupului. Dar acum Dumnezeu a făcut ceva ce era imposibil Legii: El a judecat păcatul în firea lui Hristos. Fiecare care dorește acum să fie mântuit de păcatul din sine, să-și ia zilnic crucea. Tâlharul a fost mântuit de faptele lui rele, dar nu a primit natură dumnezeiască. Isus nu Și-a luat natură de înger, ci El a fost din seminția lui Avraam. (Evrei 2:14-18). Aceasta a făcut El ca să poată omorî păcatul din trupul Său, și astfel a putut planta toată plinătatea dumnezeirii în Sine.

Judecata asupra păcatului din natură, asupra celui primit de la Adam, nu vine cu osândă, căci acel păcat este în interiorul trupului, dar tocmai despre această mântuire scrie Petru: „Cel neprihănit este mântuit cu greu…» 1. Petru 4:18. Este o creștere în trup și o mântuire în trup și o judecată în trup, ca fiecare să primească răsplată în funcție de ce s-a întâmplat cu trupul său.

Dumnezeu face totul dublu. El dă mântuire exterioară prin Isus Hristos și dă mântuire interioară tot prin aceeași persoană.

Dar dușmanii crucii lui Hristos se împotrivesc acestei mântuiri interioare și, precum tâlharul, se mulțumesc cu iertarea păcatelor.

Dar nu așa este și cu Mireasa lui Isus. ea vrea să primească din sfințirea Lui și a calculat costurile. Ea este fire din firea Lui și oase din oasele Lui; ea este voitoare nu doar să împartă bucuria cu mirele său ci dorește să și sufere și să moară cu El – nu doar față de blestemul Legii, ci și față de natura adamistă din trupul ei.

Articolul a fost publicat prima dată în revista „Comori Ascunse” a BCC, în aprilie 1914.
© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag | brunstad.org