Cine va încărca mașina de spălat vase?

Uneori, viața poate fi agitată, stresantă și apăsătoare. Dar, diferența în modul cum eu reacționez o fac lucrurile pentru care eu aleg să îmi folosesc timpul meu liber.

„Pur și simplu prea ocupată”

Soțul meu ajunge acasă la sfârșitul zilei și mă întreabă dacă am citit versetul și articolul pe care mi le-a trimis azi-diminieață.

„Oh, nu.” am spus. „Pur și simplu am fost prea ocupată”

Sunt pe picior de plecare; trebuie să mă duc la facultate în seara asta și îmi umplu geanta cu cărți, le scriu copiilor notițe despre cine trebuie să încarce mașina de spălat vase. El abia intră; a avut o zi lungă, a condus mult, s-a întâlnit cu mai mulți clienți, a scris normele de protecție. A venit exact la timp să mănânce cina înainte să plece din nou. Suntem două persoane foarte ocupate, asta e sigur.

Iritantele vase murdare

Dar când mă întorc mai târziu acasă, ce găsesc? Casa este goală, mașina de spălat nu e încărcată, și am rămas fără pliculețe de ceai. Mă descalț, îmi las geanta și mă așez în fața televizorului. Dar nu mă pot concentra la serial. Ceva mă enervează. Este mașina de spălat vase. Nu este încărcată. De ce ar trebui să o fac eu?

Schimb canalele și găsesc ceva care îmi va alina autocompătimirea. Găsesc o dramă modernă; drăguț. Dar nu, nu ajută. Opresc televizorul și îmi verific telefonul pentru postări pe Facebook, Telegram și Whatsapp. Petrec ceva timp complet captivată de discuțiile de pe chaturi și mă amuz de unele răspunsuri timp de o jumătate de oră. După după aceea plec în bucătărie să-mi fac un sandwich. Atunci văd mașina de spălat vase tot goală și sunt surprinsă că încă sunt iritată chiar după o jumătate de oră de la descoperirea ei. Un lucru atât de trivial! Încep să mă scuz gândindu-mă că sunt obosită. Dar, ceva nu este în regulă și știu asta. Ceva nu este în regulă cu mine, iar mașina de spălat scoate acel lucru la lumină.

Nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu

Recunosc semnele foamei; nu de un ceai și un sandwich, ci de a primi un Cuvânt al lui Dumnezeu ca să-mi curățesc gândurile și spiritul. Am nevoie de o sabie ca să tai prin această mlaștină și acest întuneric și s-ă ajung în locurile cerești unde mă pot bucura.

Atunci îmi amintesc de un articol pe care mi l-a trimis soțul meu puțin mai devreme. Cel pentru care eram prea ocupată ca să-l citesc. Îmi iau telefonul și caut acel articol. Aici este o parte din el:

„Noi nu înțelegem tot ce ni se întâmplă în viață, dar trebuie să înțelegem să ne bucurăm în toate lucrurile: căci toate lucrurile lucrează împreună pentru binele nostru, dacă-L iubim pe Dumnezeu (Romani 8:28), iar Dumnezeu este credincios și nu ne va lăsa să fim ispitiți peste ce putem noi duce. (1 Corinteni 10:13). Știm și că tot ce vine în drumul nostru este înțelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu prin faptul că El ne-a pregătit totul cu mii de ani în urmă pentru ca noi să primim parte în slavă. (1 Corinteni 2:7).

„Dacă-L urmăm pe Hristos, ne este asigurată o pace și bucurie interioară care nu pot fi perturbate de nimeni și nimic.”

Caut ajutorul de care am nevoie

Chiar am fost prea ocupată ca să citesc un verset? Prea ocupată ca să citesc un articol înălțător? Am avut timp să ascult radio-ul cât timp mâncam micul dejun. Am avut timp să actualizez Telegramul cu poze cu sandwich-ul meu și cu încolțirea timpurie a păducelului. Da, îmi place să folosesc mediile sociale și le-am folosit ca să stau în contact cu prietenii ș ifaimlia. Dar dacă citeam cuvintele pe care mi le trimisese soțul meu la începutul zilei, în loc să scriu comentarii pe Telegram, aș fi fost înarmată cu arme potrivite ca să birui gândurile de nemulțumire care m-au copleșit atât de repede.

Spiritul meu arde după pacea și bucuria care „nu pot fi perturbate de nimeni și nimic.” Dar nu pot „aluneca” în această stare cu un efort minim. Dumnezeu mi-a dat promisiuni incredibile în Cuvântul Său – de a primi natură dumnezeiască în orice circumstanțe mă găsesc (2 Petru 1:2-4), dar eu trebuie să mă trezesc pentru a vedea momentele în care chiar am șansa să primesc acele făgăduințe. Pot alege unde îmi petrec momentele libere.

Folosirea oportunităților

Cu asta în minte, mă întorc la mașina de spălat. În loc să mă plâng și să devin amară că „eu trebuie să fiu cea care trebuie mereu să facă ceva,” pot umple mașina cu vase murdare, fiind recunoscătoare că am o mașină de spălat vase. Pot fi recunoscătoare că am oportunitatea să merg la muncă și să studiez și pot fi recunoscătoare că am șansa să văd o parte din natura mea care este ascunsă, deseori, de privirea mea. Pot să apuc bine Cuvântul lui Dumnezeu și Îl pot urma pe Hristos. Pot primi biruință asupra la atitudinea „de ce mereu eu?” Atunci, se ridică o povară de pe umerii mei și primesc pace care nu poate fi perturbată.

Cu cât mai mare este dorința aceasta aprinsă după o viață liberă de natura mea capricioasă, cu atât mai mult voi fi motivată ca să caut Cuvântul Lui; îmi devine mâncarea și băutura mea: ceva atât de necesar pentru viață încât nu pot trece prin zi fără ele!