Conduci tu gândurile tale sau te conduc ele?

«Gândul tău este liber» – așa începe un cântec cunoscut. Este adevărat când se spune: «Nu se poate arde, de dușmani cunoaște.» Gândul este așadar liber în sensul că nimeni dintre oameni în afară de mine, nu mi-l poate cunoaște și nimeni nu poate face ceva cu el în afară de mine însumi – cel puțin nu-l poate arde. Totuși, este aceasta libertate adevărată?

Eu, personal experimentez gândurile ca pe musafiri neinvitați care se comportă imposibil și care vor să strice «sărbătoarea». Le-aș fi alungat afară pe ușă, dar nu am reușit singur.

Sfaturile bune sunt scumpe. De aceea m-am rugat la Dumnezeu pentru ajutor. Și prietenii mei s-au rugat pentru mine. La scurt timp am primit o lumină:

-TU trebuie să capturezi gândurile tale înainte ca ele să te captureze pe tine!

Aceasta a făcut ca un verset biblic să primească o total nouă însemnătate pentru mine: «Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. » (2. Corinteni 10:4-5).

Această gândire nouă era o descoperire de la Dumnezeu. Eu nu puteam gândi astfel înainte. Dar această gândire nouă pe care am primit-o, mi-a dat putere să îmi conduc gândurile. Este alegerea mea dacă un gând primește permisiune să fie în capul meu sau nu. Alegerea este a mea! Aceasta mi-a dat autoritate.

–Gândurile lui Dumnezeu pentru mine sunt pline de nădejde și viitor! «Toate gândurile care nu duc la nădejde și credință nu sunt din Dumnezeu.» Asta am auzit eu la o adunare. Eu disprețuiesc orice gând care nu duce la nădejde. Eu trebuie să fiu treaz pentru a continua să fiu «șef» în capul meu. Iar Dumnezeu îmi dă putere pentru aceasta, căci El îi întărește pe cei slabi.

De atunci nu am mai fost extenuat și neajutorat. Pacea și bucuria cresc încontinuu. Pot spune ca psalmistul: "M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul." Psalm. 40: 2-3