Cred, ajută necredinței mele!

În Marcu 9: 14-24 citim despre un om care a avut un fiu posedat de un spirit. El a adus pe fiul său ucenicilor lui Isus să aibă spiritul aruncat afară, dar nu au putut. Când Isus a venit și ucenicii L-au spus că nu au reușit El a cerut ca băiatul să fie adus la El.

Omul apoi a cerut lui Isus să scoată afară spiritul "dacă el ar putea" și Isus a răspuns: "Dacă poți crede, toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred." Omul, apoi a strigat: "Eu cred; Ajută necredinței mele! "

Există o contradicție aici? Au starea omului în cinci cuvinte pe care el a crezut atât și n-au crezut? Sau a crede că au crezut, dar apoi dat seama că el nu a făcut, și ia-l înapoi? Poate a crezut că Isus a vrut să-l audă spune că a crezut, dar apoi a dat seama că a mințit?

Nu cred că există o contradicție aici. Omul a adus pe fiul său la Isus pentru că a auzit că Isus l-ar putea vindeca: dacă n-ar fi crezut că ar fi rămas acasă. Aducerea fiului său la Isus a fost o declarație de credință. De ce atunci a spus "Ajută necredinței mele?"

Credința în Dumnezeu vs credință personală

Noi nu avem nevoie să se uite prea departe pentru a obține un răspuns. Milioane de oameni din întreaga lume merg la biserică să audă Cuvântul lui Dumnezeu și să citească Biblia; aceste acte pot fi considerate declarații de credință în ceea ce auzim și citit. Dar ceea ce despre credința noastră pentru noi înșine? Avem cu adevărat credința că Cuvântul lui Dumnezeu poate fi realizat în viața noastră? Când auzim versetul, "în tot ceea ce da mulțumiri" (1 Tesaloniceni 5:18), putem da într-adevăr mulțumiri în toate, sau numai lucrurile bune pe care le întâlnim? Este destul de ușor pentru a da mulțumiri pentru lucruri bune, dar noi trebuie să dăm mulțumiri în toate. Sau când auzim nu se mânie sau devin amar, nu suntem cu adevărat că putem face asta? A învăța să ne controlăm și să nu lăsați mânia noastră ghideze cuvintele și acțiunile noastre este bună, și nu-l lăsa amărăciune spectacol atunci când vorbim cu cineva este bun, dar nu credem cu adevărat că prin harul lui Dumnezeu, nu putem de fapt să devină furios sau amar în primul loc? (Efeseni 4:31)

Când ne-am venit împotriva propriei noastre naturi păcătoase și să vedem cât de adânc natura noastră căzută este și cât de ușor este pentru noi să scadă scurt, atunci putem avea acel strigăt în inimile noastre. "Dragă Dumnezeule, cred că există și că Cuvântul Tău este adevărat, dar ajută-mă să cred că este posibil pentru mine să trăiască în conformitate cu cuvântul tău!" Toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu și toate problemele și lucrurile rele vin din păcat. Atunci când primim credința că putem trăi într-adevăr, conform Cuvântului lui Dumnezeu și să se oprească și să păcătuiască, de fapt, nu va deveni amară și furios atunci putem avea o viață cu adevărat bun ca Dumnezeu a intenționat. (1 Ioan 3: 6-9)

poate avea loc ceva în tine!

Eu personal sa născut într-o familie care merg la biserică și au fost un membru activ al bisericii mele toată viața mea. Nu m-am luptat cu adevărat cu gânduri că Biblia a fost greșit sau fals, dar vine la o credință personală pe care Cuvântul lui Dumnezeu și va putea fi realizată în viața mea a fost un mare pas dincolo de credința unui copil în ceea ce aude. Acest strigăt de "Ajută necredinței mele" nu este un eveniment de o singură dată: se întâmplă în fiecare zi când vom găsi păcatul și natura umană în noi înșine, care ar împiedica utilizarea de la alinierea vieții noastre cu Cuvântul lui Dumnezeu și va fi pentru noi.

Ai credință că cuvântul lui Dumnezeu poate fi realizat în viața ta? Credeți că cuvintele glorioase pe care le citiți poate avea loc cu adevărat în tine? Când ne-am venit împotriva acestei lipse de credință înrădăcinat pentru noi, atunci putem plânge cu adevărat, "Eu cred: Ajută necredinței mele". Pentru a avea această rugăciune în viața noastră nu este un eșec al credinței: ea provine dintr-o nevoie profundă de a trăi o viață plăcută lui Dumnezeu.