Creștinii nu ar trebui să-l urmeze pe Isus?

Cuvântul „creștin” nu înseamnă „admirator al lui Hristos”, nici „recipient al binecuvântărilor lui Hristos”, nici chiar „unul care crede în Hristos”.
„Creștin” înseamnă „urmaș al lui Hristos”.

Isus a devenit un om și ne-a lăsat nouă un exemplu

„Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. ‘El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.'” 1 Petru 2:21-22.

Cum în toată lumea asta ar trebui noi, oamenii, să-L urmăm pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Ei bine, Isus nu ar fi putut să fie un exemplu pentru oameni dacă El ar fi rămas în cer. Nici n-ar fi putut să fie dacă ar fi venit pe pământ ca o ființă supranaturală, cu privilegii speciale. Isus a renunțat la a fi egal cu Dumnezeu și a devenit o ființă umană, ca noi în orice aspect. (Filipeni 2:5-8) El chiar a preferat să se numească „Fiul omului”.  De la mama lui, Maria, El a moștenit natură omenească (sau „fire”) cu toate toate slăbiciunile ei și a fost ispitit în toate lucrurile ca noi. Totuși, El nu a păcătuit niciodată. Nici măcar o dată!

În Evrei 2:17-18 este scris, „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile… Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” Cu alte cuvinte, El a făcut toate acestea de dragul celor cu aceeași fire și același sânge cum a avut El. Cei care vor să-L urmeze – creștini.

Păcatul îi sugrumă pe oameni, și noi toți am ajuns la limitele când vine vorba de voia lui Dumnezeu în viețile noastre. Chiar și „cei mai buni” dintre noi, dacă suntem sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că suntem păcătoși. Să luăm gândurile noastre. Sunt ele mereu așa curate și nobile, iubitoare și iertătoare cum ne arătăm că suntem în exterior? Sunt toate cuvintele noastre o binecuvântare? Sunt toate faptele noastre altruiste? Călcăm, cu adevărat, pe urmele lui Isus?

Moarte de cruce

În Filipeni 2 spune că, atunci când S-a făcut asemenea oamenilor, Isus S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte. Să te smerești – ce înseamnă aceasta? Pentru Isus aceasta a însemnat să spunp fiecare situație în care era ispitit: „Doamne, nu voia Mea, ci voia Ta.” Aceasta însemna că El nu Și-a permis să gândească critic despre ceilalți; El nu a cedat mâniei, descurajării, nerăbdării sau oricărui alt păcat la care era ispitit!

Cu alte cuvinte, viața proprie a lui Isus – păcatul din firea Lui – trebuia să moară. Tocmai de aceea El a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.” (Luca 9:23-24) De ce a pus această condiție pentru cei care vor să-L urmeze? Tocmai pentru că aceasta este calea pe care El Însuși a mers-o!

…aceasta este aceiași moarte de care toți creștinii se folosesc când Îl urmează

Când Isus a fost ascultător de voia lui Dumnezeu, a fost „până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2:5-8) Aceasta a fost „crucea zilnică” despre care El a vorbit cu mult înainte să fie răstignit pe Golgota. Tot păcatul care locuia în firea lui Isus a fost răstignit pe cruce, și toți creștinii adevărați se folosesc de aceeași moarte asupra păcatului din firea lor proprie atunci când Îl urmează.

„Vom fi ca El”

Cei care calcă pe urmele lui Isus vor sfârși, în mod evident, unde El este. „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” (2 Corinteni 4:10). Ai citit vreodată aceasta cu seriozitate? Vezi ce este scris aici? Viața lui Isus – în trupul nostru! Moartea asupra „vieții noastre proprii” rezultă o minune incredibilă care are loc în noi. Dumnezeu are puterea să creeze ceva complet nou.

De aceea Isus Și-a asumat acel risc uriaș și a devenit om ca noi – pentru ca să ne poată da o cale pe care să mergem: o cale afară din păcat și moarte, în fericire și viață, atât pentru acum, cât și pentru veșnicie. Și El nu numai a deschi Calea; El ne-a trimis de asemenea Duhul Sfânt ca să ne ghideze, să ne ajute și să ne întărească să mergem pe ea.

„Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţește, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:2-3) Acesta este creștinism adevărat.

Poate n-ai auzit niciodată de acest fel de creștinism, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu vorbește despre un altul. Ia Biblia azi și, decât să citești ce a făcut Isus în locul tău, citește cum poți călca pe urmele lui Isus, ca să devii ca El! Întreabă-te: „Sunt eu, cu adevărat, un creștin conform Bibliei?” Dacă aceasta este viața pe care o dorești, nu ezita – roagă-te ca Dumnezeu să-ți dea Duhul Lui și începe să calci pe urmele lui Isus. Rezultatele vor fi de nedescris!