Cum birui păcatul?

Biblia spune foarte sigur că noi, creștinii, trebuie să trăim o viață de biruință în lupta noastră împotriva păcatului. Și victoria aceasta nu trebuie să fie „trasă de păr”, ci noi trebuie să fim mai mult decât biruitori, (Romani 8:37) cum scrie că Dumnezeu „ne poartă întotdeauna în carul Său de biruință!” (2 Corinteni 2:14)

Totuși, deși vreau să trăiesc o viață plăcută lui Dumnezeu, poate fi descurajator să observ reacțiile care vin din natura mea în situații și momente din viața zilnică. Cred, spun și fac lucruri care nu sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Pavel descrie aceasta foarte bine în Romani 7:18-19: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” Poate părea că păcatul moștenit din firea mea este prea puternic. Deci, cum îl birui?

„Cum Eu am biruit”

Isus spune ceva incredibil în Apocalipsa 3:21: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Aceste cuvinte sunt atât de minunate că, aproape că nu le putem cuprinde! Toți creștinii că prin sacrificiul lui Isus noi putem primi iertare și și împăcare cu Dumnezeu. Dar Isus spune că și EU pot birui cum EL a biruit! Asta înseamnă că trebuie să existe ceva mai mult decât iertare pentru păcate.

Deci, ca să aflu cum pot birui păcatul, trebuie să mă uit la Isus, înainte-mergătorul meu și exemplul meu mare, și să văd cum El a făcut în viață.

„Facă-se nu voia Mea, ci voia Ta”

Când a venit în lume, Isus a declarat: „Un trup Mi-ai dat, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” (Evrei 10:5-7) Similar, când El întâmpina încercări enorme, spre finalul vieții Lui, spunea:„… nu voia Mea, ci voia Ta.” Luca 22:42.

„Voia mea” este un altă expresie pentru păcatul din fire pe care toți l-am moștenit. El cuprinde domenii extrem de mari incluzând mândrie, nerăbdare, egoism, nedreptate, iritație, lenevie, vanitate, nemulțumire, necurăție sexuală, necredință, descurajare, invidie, lăcomie, etc. Și Isus a avut această voie proprie, ca om, și a fost ispitit, dar hotărârea lui fermă încă de la început a fost: „Nu voia Mea, ci voia Ta!” Ca eu să birui, cum El a biruit, trebuie să iau aceeași decizie și să mă țin de ea credincios, indiferent ce se întâmplă sau ce simt.

Smerenie

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus care (…) S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2:5-8. Isus era în cer cu Dumnezeu, dar a vrut, din proprie inițiativă, să devină um om pentru noi. Te-ai putea gândi că aceasta este cel mai nobil act de smerenie posibil, dar scrie mai departe că El ca om S-a smerit și a fost ascultător. Aceasta a fost din cauză că avea o voie proprie care nu era de acord cu voia Tatălui. În situațiile din viață când era ispitit la nerăbdare, iritație, invidie, descurajare, etc, Tatăl I-a arătat că reacțiile nu erau niciodată din cauza celorlalți, sau din cauza situației, ci întotdeauna erau din cauza tendințelor păcătoase din firea lui Isus. Pentru a birui, Isus a trebuit să se smerească; a trebuit să ducă lupta împotriva păcatului și să-Și îndeplinească angajamentul: „Facă-se nu voia Mea, ci voia Ta!”

Smerenia este gândirea lui Isus și tot smerenia trebuie să fie gândirea ucenirilor Lui.

Rugăciuni cu strigăte mari și lacrimi

„… El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” Evrei 5:7-8. Isus chiar a fost un om ca noi. Dumnezeu nu I-a dat niciun privilegiu special ca să-I facă drumul mai facil, pentru că toată lucrarea de mântuire putea fi coruptă și fără valoare în acel caz. Isus a dus o luptă disperată împotriva păcatului din firea Sa și a necesitat ajutor. Rugăciunile lui „cu strigăte mari și lacrimi” au fost auzite pentru că erau sincere, rezultau dintr-o dorință de a sluji doar lui Dumnezeu.

Dumnezeu L-a învățat ascultare și I-a dat puterea și ajutorul de care avea nevoie ca să se nege pe El însuși, de fiecare dată. Cât de disperat sunt eu ca să capăt biruință? Cât de vehemente sunt strigătele mele la Dumnezeu? Cât de doritor sunt eu să ascult? Vreau să fiu salvat de moarte? Să birui cum El a biruit, atunci trebuie să-L urmez pe Isus în toate, așadar trebuie să mă rog pentru ajutor. În situațiile mele, poftele și dorințele din fire dar și presiunile din afară se pot ridica precum munți înalți. Lupta poate părea copleșitoare, dar nu sunt singur!

Ajutor la timpul potrivit

Isus știe ce înseamnă să fii om. „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” Evrei 4:15. Înainte să părăsească pământul, Isus a promis ucenicilor Săi că va trimite Duhul Sfânt, Ajutorul, care îi va ghida către adevăr. (Ioan 14:16-17, 26; Ioan 15:26).

„Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 4:16. Timpul de nevoie este când sunt ispitit, când văd și simt păcatul în fire, când mă străduiesc să mă păzesc curat ca să nu păcătuiesc. Dacă mă rog după ajutor, cum a făcut Isus, cu smerenie și strigăte mari cu lacrimi, disperat ca să obțin victoria și să fiu salvat de moarte, atunci voi primi ajutor.

Duhul Sfânt va veni și-mi va arăta calea. Și calea este întodeauna aceasta: „Suferă în fire, ca Isus!” Dacă sunt smerit și doresc să ascult, El îmi va puterea și ajutorul de care am nevoie pentru a rezista în luptă. El îmi va da lumină și înțelegere ca să văd cât de atroce este păcatul și cât de mare este chemarea cerească. El îmi va da Cuvântul lui Dumnezeu ca îndrumător, ajutor și armă.

Cuvântul ca armă

Cuvântul lui Dumnezeu este o armă. (Efes. 6:17; Evrei 4:12) Este adevărul absolut și o armă puternică împotriva înșelăciunea păcatului lui Satan. Când Isus a fost ispitit de diavol, răspunsul Lui a început întotdeauna cu: „Este scris!” (Matei 4:1-11). Dar Isus nu doar a făcut referință la Cuvânt, ci El avea autoritate când îl folosea, pentru că Isus trăia conform Cuvântului. În Ioan 1:14 citim o descriere interesantă: „Cuvântul a luat trup și a locuit între noi.” Isus era Cuvântul personificat. Întreaga Lui viață a fost o împlinire a Cuvântului lui Dumnezeu, și, implicit, a voii lui Dumnezeu.

Când citesc Biblia, mă umplu cu înțelepciunea lui Dumnezeu. Ea este o armă pe care El mi-a dat-o; cuvinte pe care să le folosesc împotriva înșelăciunii lui Satan, așa cum Isus a făcut; cuvinte care-mi pot arăta ce să fac, cuvinte de mângâiere. Trebuie să fac exact ce citesc. Atunci mânuiesc sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Expun total minciunile și decepția lui Satan și birui toate tendințele păcătoase din firea mea. Când trăiesc după aceste cuvinte, sunt invincibil.

Sufăr în fire, termin cu păcatul

„Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” 1 Petru 4:1-2. Această suferință nu era suferința fizică de la Golgota. Era suferința crucii pe care El o folosea zilnic când spunea „nu” voii Sale proprii, păcatului din fire, chiar când Îl bombarda neîncetat cu așteptări, cerințe și atracții deceptive. Păcatul din natura Sa și-a primit condamnarea la moarte când El a spus „Facă-se voia Ta, Dumnezeu!”. Iar această condamnare a fost dusă la îndeplinire când poftele erau descoperite în momentul ispitei.

Ca ucenic ce-L urmez pe Isus, trebuie să-mi urăsc viața, să mă neg pe mine însumi și să-mi iau crucea. (Luca 9:23, Luca 14:26). Costă ceva, costă voia mea, costă viața mea. Trebuie să mă rog și să plâng, iar poftele mele trebuie să simtă durerea refuzului meu de a ceda. Pe „crucea zilnică” ele suferă și mor. Atunci eu termin cu păcatul.

Aceasta este calea umblată de Maistru. Dacă Îl urmezi, vei ajunge unde este El!

„Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Apocalipsa 3:21.