Cum descopăr și exploatez la maxim talentele unice pe care Dumnezeu mi le-a dat

Pilda talanților: Și încercările sunt talanți

În pilda talanților (Matei 25:14-30), Isus spune despre un stăpân care a dat fiecăruia dintre slujitorii Săi un număr diferit de talanți (o sumă de bani), de care să aibă grijă. Intenția era ca ei să scoată un profit pentru stăpânul lor din suma care le fusese încredințată.

Talanții din pildă sunt, în general, asociați cu abilitățile și punctele noastre forte, în contextul că o persoană poate fi foarte talentată. Dar talanții pot reprezenta și circumstanțele pe care Dumnezeu mi le-a dat în viață – oportunități de a îndeplini voia lui Dumnezeu.

Trebuie să mă privesc pe mine și viața mea prin ochii lui Dumnezeu: De ce mi-a dat acest trup, această personalitate, aceste abilități, această familie, aceste circumstanțe, etc.? Pot să privesc eu aceste lucru și să le consider că sunt talanți care mi-au fost încredințați? Încercările și necazurile sau timpurile bune și de prosperitate sunt toate oportunități pe care Dumnezeu mi le-a încredințat personal! De fapt, în ochii lui Dumnezeu, când unui om i se dau multe provocări și greutăți, acest lucru înseamnă că acea persoană este talentată! Și eu sunt singura persoană care poate îndeplini acele sarcini și provocări, pentru că setul circumstanțelor mele este complet unic, conform scopului lui Dumnezeu.

Dumnezeu mi-a încredințat aceste posibilități de a ajunge la dezvoltare și creștere și a ajunge la conținut veșnic. În plus, El mi-a dat și uneltele să ajung acolo. Dacă sunt voitor, Dumnezeu îmi dă Duhul Lui Sfânt care-mi poate da puterea de a avea succes în misiunea aceasta. Isus a mers deja înaintea mea și mi-a arătat calea. În fiecare situație, cu fiecare talent pe care l-am primit, Numele lui Dumnezeu poate fi glorificat, (așa cum a făcut Isus în Ioan 12:27-28), voia lui Dumnezeu poate fi făcută (așa cum a făcut Isus în Luca 22:42) și eu pot obține o „o plinătate veșnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17-18)

Răspunderea pentru talanții primiți

În pildă, slujitorii au trebuit să dea socoteală pentru talanții încredințați. Doi dintre ei i-au gestionat înțelept și au adus profit. Acest lucru poate fi comparat cu folosirea circumstanțelor mele pentru a căpăta bogății eterne. Investiția lui Dumnezeu în mine este că mi-a dat un trup și circumstanțele necesare de a face voia Lui. Profitul pe care El îl așteaptă este ca păcatul să fie eradicat punct cu punct din viața mea și să fie înlocuit cu o creație nouă: virtuți, roadele Duhului (Galateni 5:22), viață veșnică (Ioan 12:25; Romani 2:6-7), dar, mai presus de toate, ca Dumnezeu să fie slăvit prin trupul și situațiile mele.

Stăpânul i-a lăudat pe primii doi slujitori spunând: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

Dar al treilea slujitor, care primise un talant, l-a ascuns în pământ și nu a adus niciun profit cu ce îi fusese încredințat. Stăpânul s-a arătat foarte nemulțumit de el și l-a numit rău și leneș, spunând: „…Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Asta poate părea dur și nedrept. Până la urmă, lui i se dăduseră cei mai puțini talanți dintre toți slujitorii și el înapoiase ce primise, nu? Dar punctul principal este că el nu folosise talantul care i se dăduse; a fost leneș și a vrut să muncească deloc. Nu numai că nu a adus un profit, dar probabil talantul era deja stricat și putrezit de la statul în pământ. Judecata stăpânului a fost, în mod absolut, dreaptă.

Ce înseamnă să folosești sau să îngropi talanții pe care i-ai primit

Talanții pot varia. Poate sunt foarte bun la ceva. Folosesc acele abilități de a binecuvânta pe ceilalți, să fac binele și să arăt calea spre bine, sau le „îngrop,” folosind capacitățile mele pentru mine însumi, pentru propriul câștig? Să spunem că experimentez încercări precum boală, greutăți financiare sau sunt neînțeles și vorbit de rău. Folosesc aceste circunstanțe pentru a birui cârtirea, îndoiala, descurajarea, etc., care își fac mereu apariția din firea mea? Identific eu aceste oportunități ca fiind talanți pe care îi pot administra și obține roade ale Duhului precum recunoștință, credință, bucurie, etc…, sau le „îngrop” și cedez păcatului, neobținând nimic de valoare veșnică din încercări?

Lecții de viață din pilda talanților

Eu sunt în aceeași poziție ca slujitorul care nu a adus profit dacă nu am câștigat nimic din situațiile pe care Dumnezeu mi le-a dat, indiferent care sunt acele circumstanțe. De fapt, când nu fac nimic, permit tendințelor mele naturale care trag către păcat, să crească și să se înmulțească, iar în final ajung mult mai rău decât cum am început.

Dar pot face ceva cu oportunitățile și harul primit de la Dumnezeu. Rezultatul circumstanțelor mele, mici și mari, luni sau scurte, grele sau ușoare trebuie să fie întotdeauna unul de o valoare eternă; unde înainte era nerăbdare, să devină răbdare, unde era nerecunoștință, să fie mulțumire, unde ceilalți erau greu de purtați, acum este dragoste; unde eram slab, acum am devenit tare.

Atunci voi auzi acele cuvinte minunate din gura Maistrului meu, căruia I-am slujit toată viața: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

Poți citi întreaba pildă a talanților în Matei 25:14-30.