Cum îmi pot convinge prietenii să devină creștini?

Nimic de pe pământ nu se poate compara cu chemarea noastră ca creștini – să fim părtași la natură dumnezeiască! Chemarea de a-L urma pe Isus în toate felurile și astfel să avem parte la acele promisiuni mari și scumpe. O viață de credincioșie duce la o viață cu o răsplată eternă bogată, iar Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie ca să obținem o astfel de viață. Este o chemare pentru care se merită să dai totul.

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4)

Orbi față de adevăr

Știind măreția acestei chemări, noi tânjim să îi aducem pe cei dragi cu noi pe această cale către o slavă veșnică. Ca și ei să fie salvați de „stricăciunea din lume prin pofte.” Ți se rupe inima să vezi cum Satan i-a orbit față de adevăr, și cum i-a înșelat ca să nu vadă nevoia lor de Dumnezeu. Așa că ei nu văd că această cale de a-și urma propriile pofte îi conduce la stricăciune și distrugere.

Satan este un maestru în manipulare. El minte, înșeală, face lucrurile să pară mai puțin păcătoase așa ca oamenii să nu vadă stricăciunile și răul pe care acesta îl cauzează. El este înșelător; un lup în blană de oaie. El face păcatul să apară atractiv și inocent: „Doar de data asta. Nu este o catastrofă. Doar gândește-te la cât de bine te vei simți! Nu va răni pe nimeni.” Cum îi putem noi face pe ei să înțeleagă că există mult mai mult în viață decât asta? Că există mai mult decât minciuni, vanitate, a vorbi rău despre ceilalți, etc…, și că toate aceste lucruri care par inocente ne rănesc de fapt duhul pentru toată veșnicia. Dar cum poți face asta? Să încerci să-i convingi cu cuvinte, de cele mai multe ori va încheia în certuri, frustrări și legături rupte. Oamenii trebuie să vadă valoarea de a fi creștin. Predici nesusținute de viață sunt complet fără niciun folos.

Lasă lumina ta să strălucească

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)

Ca noi să primim cununa vieții, și astfel să le putem arăta prietenilor și familiei valoarea unei vieți creștine, trebuie să lucrăm, să luptăm, să ne rugăm și să fim 100% credincioși atunci când Dumnezeu ne arată unde trebuie să curățim păcatul la care suntem ispitiți. „Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire” (1 Petru 2:1) Așa de serios trebuie s-o luăm.

Când suntem de neclintit în râvna noastră de a birui păcatul și pe Satan, atunci va lua loc o transformare în viețile noastre. Ceilalți vor vedea că acolo unde obișnuiam să reacționăm urât, acum suntem răbdători. Unde căutam doar folosul propriu, acum căutăm folosul celorlalți. Unde vorbeam rău pe ceilalți, acum este numai bunătate și blândețe. Când ei văd aceste lucruri, ei vor ști că acolo se întâmplă ceva în viețile noastre. Ei vor vedea rezultatele unei vieți în credincioșie. Viața pe care noi o trăim le va vorbi cel mai mult. Asta îi va face să vadă că viața pe care ei o trăiesc nu este suficientă; vor vedea că viața noastră este plină de împliniri, comparată cu viața lor unde mereu caută lucruri noi, satisfaceri noi.

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Matei 5:16

Misionarism eficient

Când ne judecăm pe noi înșine de păcat și stăm împotriva răului atunci ne apropiem de Dumnezeu. (Iacov 4:7-8) Când avem această conexiune cu El, El ne poate da cuvintele corecte pe care să le vorbim și ne va spune și momentul la care să le vorbim. Dar asta nu poate fi făcută fără o viață care să fie în spatele cuvintelor. Dacă nu trăim această viață, nu putem fi misionari.

Și ne putem și ruga pentru ei! Roagă-te ca Dumnezeu să le deschidă ochii ca să-și vadă nevoia! Nu scrie degeaba că „mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)