Cum o evanghelie revoluționară mi-a schimbat viața: partea 1

Dintr-un chibuț în Israel și la furișat biblii în spatele „Cortinei de Fier,” până la jobul de pastor student în Anglia, Phil Derkatch căuta ceva pe care nu-și putea pune degetul. Însă lucrurile s-au schimbat când a auzit despre biruință asupra păcatului și a întâlnit oameni ale căror vieți vorbeau despre efectul copșeșitor adus de ascultarea de Evanghelie. Atunci el a știut că găsise locuința duhului pe care îl căutase tot acest timp.

„Am fost crescut într-o familie bună de creștini. Mi-am petrecut copilărie și tinerețea înconjurat de creștini buni și plini de grijă. Am fost învățat despre Isus și iertarea păcatelor și am primit o conexiune personală cu Dumnezeu. Era o atmosferă foarte sănătoasă și sigură.

– Pe la vârsta de 17 ani am simțit că ceva lipsea. Simțeam că am nevoie de ceva mai mult decât ceea ce auzeam și vedeam. Deci, în adolescență, pe cale de a face marile decizii ale vieții, am strigat la Dumnezeu, cerându-i să facă ceva cu viața mea. Nu știam ce era acel lucru, dar voiam să fiu total jertfit și predat lui Dumnezeu. Nu puteam pune degetul pe ce doream eu, dar am luat o decizie fermă că voi găsi voia lui Dumnezeu pentru viața mea.

Începe călătoria

– Mi-a venit în minte să merg în Israel și poate acolo voi găsi ce Dumnezeu pregătise pentru mine. Dar când s-a terminat șederea mea acolo, tot nu simțeam că găsisem ce voiam, și m-am dus în misiune în Maidstone, Kent, în Anglia. Pentru câțiva ani am tradus și am publicat Biblii în Rusă și Ucraineană, pe care le furișau în spatele „Cortinei de Fier.” Eram foarte entuziast pentru această muncă. Citisem povești despre suferințelor celor din spatele cortinei, doar ca să aibă acces la Biblie și Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste povești mi-au pătruns inima și am contactat gruparea care era activă pentru distribuirea Bibliilor. Ei au fost de acord ca eu să merg și să lucrez cu ei, dar mi-au recomandat ca, atunci când nu călătoream, să particip la colegiul de misionari. Nu eram interesat să predic sau să adun bani, dar ei m-au îndemnat puternic ca să primesc o educație. Am fost asigurat că nu era o școală de teologie, ci una strict pentru misionari.

– Așa că am fost de acord să încep instruirea de misionar. La vârsta de 19 ani am început să lucrez cu un student la medicină, iar noi doi am început să călătorim în spatele cortinei de fier, în Europa de est într-un minibus. Transportam chiar unele Bibliile printate de familia mea în Toronto! De multe ori am trecut prin aceste graniți ale țăriilor sovietice cu Biblii ascunse în minibus. Era o responsabilitate serioasă care atârna greu pe umerii mei. Dacă eram prinși, aveam de suferit consecințe foarte rele. Dar, mai mult decât atât, dacă locuitorii de acolo erau prinși, urmau să fie puși la muncă grea și închisoare, sau, în cazul cel mai rău, își pierdeau viețile.

– Prin această lucrare am întâlnit mulți oameni care se jertfeau pe sine. Dar niciunul dintre ei nu a mers mai departe și am simțit că o viață adevărată de creștin ar trebui să meargă mai departe decât fapte bune și sacrificii. Deși era o lucrare, foarte bună și necesară, am simțit că rămâneam doar la suprafața vieții adevărate.

O evanghelie atât de contrară

– Dar printr-un băiat, pe care l-am întâlnit în Israel, am intrat în contact cu un grup de oameni din BCC care credeau, predicau și trăiau o evanghelie care era total diferită de tot ce auzisem până atunci. Cel mai semnificativ moment a fost, însă, întâlnirea cu Sigurd Bratlie. Acest om a avut un rol esențial în a mă face să înțeleg evangheliea nouă și străină. De la el am auzit pentru prima dată despre biruință asupra păcatului și că Cuvântul lui Dumnezeu trebuie crezut exact cum este scris. Aici am început să simt că auzeam ceva ce îmi umplea inima cu o dorință și o căutare pentru ceva mai mult decât ce simțisem până atunci. Era o evanghelie care era atât de contrară la tot ce auzisem și învățasem până atunci în viața mea de creștin. Dar viețile oamenilor pe care i-am întâlnit, care credeam în această evanghelie, vorbeau puternic despre adevărul ei.

Fără să înțeleg în sine mesajul, am văzut roadele vieții acestor oameni. Am văzut o viață mai adâncă ce producea virtuțile lui Hristos în cei care o iubeau. Acest lucru m-a atras puternic, chiar înainte să ajung la credință și înțelegere pentru viața proprie.

-Acum auzeam că Isus venise în carne și fire precum copiii, cu păcat în fire (Evr. 2:14) și că era posibil să mergem pe urmele lui Isus. Era un concept foarte greu de priceput pentru un tânăr căruia mereu i s-a spus că Isus nu a avut păcat, și că El era special, unic și total diferit de noi. Dar acum auzeam că era posibil să devin ca El! Faptul că acești oameni, care vorbeau despre această evanghelie nemaiauzită, radiau cu virtuțile lui Hristos, m-a convins, în final, că era de fapt adevărul. În sfârșit găsisem voia lui Dumnezeu pentru viața mea. Când am călătorit în Norvegia ca să particip la o conferință în localul mare al BCC, am intrat și imediat duhul meu a simțit că a găsit ce căutasem toată viața. Știam că ajunsesem acasă.

Citește și partea a doua a călătoriei lui Phil.