Cum poate bunătatea lui Dumnezeu să strălucească din tine

Slava lui Dumnezeu = bunătatea Lui

Moise a vrut să vadă slava lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a permis să vadă toată bunătatea Lui. Cei care consideră bunătatea ca ceva nesemnificativ, fără valoare și pentru oameni slabi nu cunosc inima lui Dumnezeu. Chemarea noastră este să aducem roadă, ca cei din jurul nostru să guste ceva din slava lui Dumnezeu. Oamenii eternității - copii învierii - au primit ceva din plinătatea Duhului lui Dumnezeu. Doar cei care sunt plini de Duhul Sfânt și credință pot poseda slava lui Dumnezeu. Astfel de oameni pot ierta necondiționat, fără să pună limite și fără să fie rezervați, precauți și calculați.

Primul sfat: Nu-i lăsa pe ceilalți să-ți afecteze bunătatea!

Circumstanțele vieții nu trebuie să ne scoată din bunătate. Nu trebuie să ajungem niciodată răi sau reci. Barnaba câștiga ucenici prin bunătatea lui. Bunătatea este un duh care curge prin cuvinte, iar intenția este ca el să ajungă în inimile oamenilor. Fără bunătate, îndemnurile sună deseori a acuzații. O persoană trebuie să primească îndurare de la Dumnezeu pentru a putea oferi și primi îndemnuri. Altfel este greu să ne suportăm unul pe altul.

Vor apărea multe situații cu care va trebui să ne confruntăm și care vor necesita rezolvări, dar deseori bunătatea lui Hristos ne va unge și binecuvânta, iar asta va avea un efect mult mai puternic decât ideile concepute inițial, prin puterea noastră umană.

Când citim scrisorile lui Pavel vedem că el era într-un duh profetic, atunci când lucra cu ceilalți, chiar și cu cei care erau bebeluși, spiritual vorbind. El avea credință că la fel cum bunătatea lui Dumnezeu l-a condus pe el la căință, aceeași bunătate putea să se manifeste din slujba sa, și putea avea același efect asupra celor cărora el le slujea. Bunătatea lui Dumnezeu conține înțelepciunea lui Dumnezeu. De aceea, duhurile celor temători de Dumnezeu trăiesc și mijlocesc pentru noi, ca noi să ne ducem la capăt alergarea în bunătate. Muntele Sion este neclintit în bunătate.

Al doilea sfat: Mori față de tine!

Singurul mod în care ne putem dezvolta în grijă, dragoste, bunătate, compasiune și empatie este să murim față de noi înșine. Căldura și bunătatea sunt condiții necesare pentru creștere. Isus L-a descoperit pe Tatăl - plin de har și adevăr. Trupul lui Hristos nu este zidit prin înclinații sau puteri omenești; când ne întâlnim unul pe altul în gândurile noastre, trebuie să erupă recunoștință, bunătate, mijlocire și bucurie. Atunci trăim în duhul de credință. Și, ca Dumnezeu, putem numi lucrurile care nu sunt ca și cum ar exista, în dragoste adevărată. (Romani 4:17-21).

De s-ar trezi o tristețe dumnezeiască în inimile noastre și o dorință de a primi din natura lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să vadă îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu manifestată în trupurile noastre. Dumnezeu are bunătate desăvârșită și creează copii care sunt ca El. Caracteristicile de tată trebuie să devină tot mai vizibile în slujitorii Săi.

Noi suntem chemați să fim o mireasmă a lui Hristos pentru Dumnezeu. Evident că acest lucru trebuie să se întâmple mai întâi în casa și biserica noastră. Trebuie să emane o mireasmă de bunătate din noi. Efectul bunătății este că și ceilalți primesc dorința de a primi din viața lui Hristos. Precum Isus a spus că „dacă M-ați văzut pe mine, L-ați văzut pe Tatăl,” tot așa, oamenii care ne întâlnesc trebuie să-L experimenteze pe Dumnezeu. Atâta timp cât trăim pe acest pământ, lumea trebuie să vadă speranță. În noi, oamenii trebuie să regăsească îndurarea și harul lui Dumnezeu.

Evanghelia ne dă speranță pentru viață și abundență. Putem trăi și stăpâni prin Isus Hristos. De aceea, hai să cunoaștem bogățiile răbdării Sale, ca să putem purta orice apare în circumstanțele vieții. Toată duritatea trebuie blestemată. Pentru mulți oameni, lăcomia este atât de mare încât ei își privesc propii lor copii ca piedici în calea lor de a-și trăi poftele și dorințele. O persoană poate alege duritatea pentru a-și obține rezultatele dorite - să primească cinste, de exemplu. Cu alte cuvinte, pentru a obține inima lui Isus și a o putea manifesta celorlalți, ceva trebuie extirpat din interiorul nostru.

Sfatul al trelea: Fii recunoscător!

Un indicator pentru o relație bună cu alți oameni este că inimile noastre revarsă de recunoștință. Fără recunoștință putem deveni distanți și indiferenți - dar atunci este foarte evident că nu suntem în totalitate mulțumiți cu fratele sau sora noastră. Ce drept mai avem noi atunci să îndemăm sau să oferim cuvinte de încurajare persoanei de lângă noi?

Chemarea noastră este de a fi preoți după ordinul lui Melhisedec—o persoană care nu are nicio așteptare și nicio pretindere de la ceilalți, dar care are puterea de a atrage pe oameni afară din păcatele lor, afară din șanțul libertății false sau din șanțul creștinismului plin de legi și reguli impuse într-un fel omenesc.

Aceasta este puterea unei vieți necoruptibile, a unei vieți unde bunătatea nu depinde de felul în care ceilalți se comportă. Mângâierea adevărat constă în promisiunea că cei care se smeresc vor fi înălțați. Isus a deschis această cale și a fost uns cu untelemnul bucuriei mai presus de frații Săi. Inimile noastre trebuie să ardă pentru a căuta cu tot interesul să primim o plinătate mai mare a vieții lui Hristos.

Sfatul al patrulea: Fii rapid la ascultare și încet la vorbire

În lucrarea cu ceilalți putem întâlni oameni care sunt căzuți mult în deznădejde și disperare din cauza circumstanțelor vieții lor. Este foarte important ca ei să experimenteze bunătate din duhul nostru și că îi ascultăm și le acordăm timpul nostru cu multă blândețe. Altfel este foarte ușor să reacționăm la cuvintele lor, dar cuvintele unui om descurajat sunt ca vântul.

„Cine dintre voi este înţelept şi priceput?” întreabă Iacov. „Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!” (Iacov 3:13.). Blândețea neașteptată, care vine dintr-o inimă bună vine de la o persoană care are putere de a arăta autoritate. De aceea, haideți să ne păzim și să nu fim prea rapiți de a interveni sau a ne exprima părerea. În duhul blândeții suntem capabili de a intra în inimile oamenilor într-un fel bun, și putem oferi ajutor real. Nu trebuie niciodată să fie niciun fel de apăsare spirituală în duhul nostru. Soarele nu trebuie niciodată să apună în împărăția noastră. Pentru a-l putea încălzi pe aproapele meu, trebuie să fiu aproape de el.

Este o necesitate mare de vorbirea credinței. În ea se regăsește atât judecată cât și zidire, îndemn, călăuzire și mângâiere. Bunătatea lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu grija omenească, care este superficială și efemeră. Bunătatea lui Dumnezeu ne face tari și neclintiți. Când dorim din toată inima să slujim lui Dumnezeu și suntem zeloși pentru Împărăția lui Dumnezeu, vedem prostia proprie, iar în acel moment nevoia pentru a primi bunătatea lui Dumnezeu se naște în interiorul nostru.