Cum să birui descurajarea din viața ta

Ca oameni, ne este foarte ușor să devenim descurajați. După ce am căzut în păcat dată după dată, pare imposibil de atins o viață de curăție totală. Dar, nu este intenția lui Dumnezeu ca noi să devenim descurajați. De fapt, departe de asta!

Autorul scrisorii către Evrei scrie: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” Evrei 10:23. Și în 2 Corinteni 4:13,16 Pavel spune: „Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!", şi noi credem, şi de aceea vorbim …. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.”

Nădejde pentru ce nu vedem încă

Noi trebuie să ținem tare de mărturisirea nădejdii noastre și nădejdii Evangheliei. Ce noi nădăjduim este biruință totală și putere să terminăm alergarea. Să terminăm alergarea înseamnă să devenim sfinți, curați și în profunzime buni, crescând în înțelepciune și orice virtute către maturitate ca să fim pregătiți de a fi răpiți când Hristos se întoarce. Aceasta este nădejdea noastră, dacă credem în Evanghelie.

Stă scris că noi nu nădăjduim pentru ce se vede, și nici nu sperăm la lucrurile pe care deja le avem. Asta nu ar avea sens. Noi sperăm la ceea ce nu vedem și la lucrurile pe care nu le-am obținut încă – acelea care încă sunt foarte departe. Noi suntem total convinși că urmările făgăduințelor și adevărurilor Evangheliei – după ce am împlinit condițiile acestora vor fi ale noastre – vom primi lucrurile către care nădăjduim, iar aceasta într-un mod complet și sigur! De asta trebuie să ținem tare, de neclintit!

Dacă noi cădem și păcătuim, lucru care nu este neobișnuit, în special la început, noi trebuie să sărim înapoi în picioare și să ne mărturisim nădejdea. Nu trebuie să ne justificăm păcatul, ci să spunem: „E adevărat, am păcătuit, dar nu se schimbă cu nimic datele problemei pentru că nădejdea Evangheliei este adevărată. Eu voi merge tot drumul și voi plăti prețul și cu siguranță și în mod absolut voi ajunge la țintă!”

– Dar acum ai căzut, spune adversarul tău, și nu a trecut mult timp de la ultima dată când ai căzut.

– Nu se schimbă lucrurile cu nimic, spui tu, Evanghelia este adevărată!

O tendință de a pierde curajul

Este ușor să înțelegem că dacă ne urmăm tendințele noastre omenești, după ce am căzut, vom pierde curajul. Am fost puțin „scufundați”, iar, conform rațiunii umane, ar trebui să fim puțin descurajați și doborâți. Dar acest lucru este complet, complet greșit! Chiar dacă am căzut, promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne adevărat oricum. Dumnezeu știa ce fel de creaturi eram când ne-a chemat. El știa asta foarte bine. El știa și cât de ușor va fi pentru noi să pierdem curajul și credința. Știa și asta foarte bine! El știa și că El este destul de puternic ca să ne întărească în credință! Atât Cuvântul lui Dumnezeu cât și Dumnezeu au luat în calcul slăbiciunile noastre.

În ciuda faptului că, omenește vorbind, pare că nu voi atinge niciodată ținta, eu trebuie să țin tare de Cuvântul lui Dumnezeu – atunci voi atinge ținta!

Tocmai din acest motiv ne este dat acest îndemn – să ținem tare de mărturisirea nădejdii noastre. Îndemnurile nu sunt date în van! Ele nu sunt date fără motiv. Ce spune îndemnul? La ce am fost îndemnați? Să ținem tare la mărturisirea nădejdii noastre! Nu ar trebui să cedezi nicio secundă de la asta!

Nu a ales El ce este josnic, respins, nenorocit, prost, chiar lucrurile care nu sunt și păcătoși în prostia lor? Nu a ales El astfel de oameni? Nu este oare foarte clar scris? Dumnezeu nu ar fi ales asemenea oameni – astfel de creaturi nenorocite – în care să facă o lucrare colosală dacă El nu era capabil să o ducă la capăt. Asta ar fi fost prostesc.

Dumnezeu este credincios

Sunt două lucruri importante aici: Primul este că eu trebuie să primesc credință și nădejde vie că Dumnezeu poate face lucruri absolut minunate cu mine, deși sunt un nenorocit patetic – acest lucru este de o importanță vitală. Apoi, al doilea este că, după ce am primit o astfel de nădejde și credință, este un lucru de viață și moarte ca să nu le pierd, nici măcar un milimetru, chair dacă am eșuat rau de tot!

Când un om vorbește ca și cum ar fi obținut lucruri mari, sau oamenii primesc impresia că lui i s-au întâmplat lucruri mărețe, deși el, în mod repetat cade într-un păcat sau altul, comportamentul lui este nepotrivit. Dar dacă el pierde curajul când cade în păcat, și asta este greșit. El trebuie să păstreze curajul și să își facă mărturisirea necontenit. El trebuie să țină tare de ea, de neclintit, fără să înceteze! De cad sau stau în picioare, eu țin tare de mărturisirea mea. Nu mărturisesc că lucrurile merg foarte bine, ci mărturisesc că am nădejde că lucrurile vor merge excepțional de bine cu mine! Asta este desăvârșit, corect, biblic, sănătos și bine!

În toate trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este și să nu-l schimbăm. „Ține tare de mărturisirea nădejdii tale, căci credincios este Cel care te-a chemat.” El este credincios! El va termina lucrarea – chiar dacă Îi va lua ceva timp să adune destul balast în corabie! El are toată imaginea de ansamblu și cu siguranță planifică lucrurile ca să aibă timp să termine lucrarea. Binecuvântat și lăudat fie Dumnezeu!

Acest articol este inspirat dintr-un mesaj de Elias Aslaksen, mai târziu publicat ca o broșură numită „Ține tare, de neclintit,” de către editura Skjulte Skatters Forlag. 

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag | brunstad.org