De ce te poți bucura mereu în încercări

Știai că încercarea poate deveni o mină cerească de aur pentru tine?

Scris de Janne Epland
De ce te poți bucura mereu în încercări

Omul care m-am născut nu este format pentru o faptă în împărăția cerurilor. Eu nu am nici pe departe natură dumnezeuiască. Dar tocmai de asta mă pot bucura când vin încercări în viața mea – pentru că atunci pot să primesc!

Trebuie ca mai întâi să văd stofa asta rea care locuiește în mine, pentru ca să fac ceva cu ea. Exact de asta intru eu în încercări: Dumnezeu folosește încercarea ca să-mi arate ce trebuie să curățesc. Prin acest mod eu pot deveni desăvârșit – asemenea lui Isus Hristos.

Încercarea nu este ca să facă viața grea și tristă pentru mine

Încercarea vine în toate formele și fazele, și este diferită pentru fiecare persoană. Dumnezeu mă cunoaște și știe exact ce îmi trebuie. De aceea, când intru într-o situație grea, mică sau mare, atunci pot eu să „privesc ca o mare bucurie”. (Iacov 1,2-4; 1 Petru 1,6-7) Eu am nevoie de asta! Reacția omenească este deseori exact opusul, dar eu sunt chemat să fiu format pentru împărăția cerului. Atunci trebuie mai bine să ascult care este voia lui Dumnezeu pentru mine exact acum – ce vrea să-Mi arate în această situație. De la ce trebuie eu să fiu curățit?

Încercarea nu este ca să facă viața grea și tristă pentru mine. Dumnezeu îmi dă situații personalizate pentru ca să văd păcatul care locuiește în mine – așa ca eu să pot recunoaște adevărul și să devin fericit și liber.

Când văd asta ca pe o posibilitate valoroasă de a fi desăvârșit, încercările devin situații indispensabile pentru mine.

Încercarea arată cum sunt eu după natură, și eu pot vedea, de exemplu, că am cerințe la ceilalți, sau că sunt nemulțumitor sau nerăbdător. Dar asta că eu îmi pot vedea natura proprie este harul mare al lui Dumnezeu. Este lumină din cer care face că eu asta devine așa clar pentru mine. Așa pot eu exact în situația asta să primesc natură dumnezeuiască.

De aceea scrie: „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.” Iacov 1, 2.

Când văd asta ca pe o posibilitate valoroasă de a fi desăvârșit, încercările devin situații indispensabile pentru mine. Ceva ce nu aș vrea să ratez! Atunci mă bucur chiar în încercare, chiar dacă în viziunea umană poate fi dur, pentru că eu am o țintă mai înaltă în fața ochilor.

Ce fac eu când vine focul?

«Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui.» 1. Petru 4,12-13.

Petru îndeamnă aici la a mă bucura în suferințe, pentru că asta duce acolo că viața lui Isus poate ieși la iveală de la mine. Aceasta este ținta principală pentru tot ce mi se întâmplă – ca eu să devin desăvârșit, așa ca într-o zi să stau în fața lui Dumnezeu fără pată și zbârcitură. Pentru ca asta să se întâmple, este total necesar să vină un «foc» peste viața mea, și atunci trebuie să stau de neclintit! Nu-ți dori să ieși din situații, ci mai bine roagă-te lui Dumnezeu pentru ajutor ca să le iei corect și să primești cât mai mult conținut din situații. Focul curățește aurul de tot ce este necurat. (1 Petru 1,7)

Dumnezeu mă cunoaște și știe exact ce am nevoie.

Ce este mai bun decât a primi natură dumnezeiască? Cei care stau credincioși în încercare experimentează asta, și se bucură și pot mulțumi pentru tot ce întâmpină în viață. Ei experimentează că totul lucrează spre cel mai bine. Fiecare încercare devine o posibilitate de a merge mai departe pe cale, de a te dezvolta mai departe prin a împlini voia lui Dumnezeu.

«De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.» Romani 8,28.

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Scris de Elias Aslaksen

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.