De unde vine toată neliniștea?

Tânărul din Paso Flores, Argentina observă mica adunare din jurul lui. Își dă seama că trage media vârstei în adunare cu mult în jos. „Ce fac eu aici?”, se gândește el.

Suntem în 1988 și Juan Carlos Maier sau Hansi cum i se mai spune, are 14 ani. Familia acestui băiat își are originile în Germania. Ei au aparținut unei societăți foarte conservative cu o înțelegere radicală în opoziție totală cu biserica statală germană. La un moment dat, autoritățile germane le-au dat următoarea alegere: acțiunea voastră trebuie să înceteze sau vi se va cere să părăsiți țara. Adunarea a ales a doua opțiune. La scurt timp adunarea de aproximativ 80 de persoane era pe drum spre America de Sud.

În America de Sud, adunarea de 80 de persoane a devenit la scurt timp de 30, după ce despărțirea și neunitatea i-a separat unii de alții. Nici legile și regulile nu puteau fi de folos ca să-i țină împreună.

Băiatul tânăr din Paso Flores, Argentina observă mica adunare din jurul lui. Își dă seama că trage media vârstei în adunare cu mult în jos. El încearcă să se concentreze pe vorbirea pastorului mai bătrân, dar cedează. „Ce fac eu aici?”, se gândește el. Dar răspunsul îl știe doar parțial: a simțit o dorință inexplicabilă în ultimul an, dar nu reușește exact să pună degetul pe ea.

Hansi o privește pe mama lui. Ea este tristă. Ea și tatăl lui au vorbit și s-au rugat mult la Dumnezeu în ultimul timp, „avem nevoie de o trezire”, a auzit-o el pe mama spunând dimineață.

Am fost înarmat pentru slujba pentru Isus

Germania 1988: „Stefan, poți să vii până la mine puțin?” Asta e ceva nou; nu în fiecare zi este Stefan chemat în biroul șefului. Șeful vorbește, explică și gesticulează în sus și în jos, dar deodată se oprește. „Stefan, auzi ce spun eu?”. Șeful se uită îngrijorat la Stefan. Dar fața lui Stefan strălucește de bucurie. „Dumnezeu, tu ești doar prea bun cu mine”, se gândește în mintea lui. Detaliile pe care șeful încearcă să le explice sunt irelevante. El deslușește doar un detaliu principal, și asta e suficient: nu mai avem de muncă pentru tine. Stefan își ia geaca, dă mâna cu șeful înainte de a  găsi într-o clipită drumul afară din clădirea birourilor .

Două zile mai devreme, Stefan s-a rugat intens la Dumnezeu împreună cu un prieten bun. Ei s-au rugat mult în ultimul timp, dar de această dată ceva special a venit peste acești doi băieți pe drumul lor spre casă. Stefan, care cu câțiva ani înainte primise Duhul Sfânt, a simțit că a primit un botez nou și puternic cu Duhul Sfânt.

„Nu am înțeles foarte clar atunci și acolo, dar mai târziu am văzut că în noaptea aceea am fost botezat cu Duhul Sfânt pentru slujbă; am fost înarmat ca să fac o lucrare pentru Isus”, povestește Stefan Hofmeister, acum, 24 de ani mai târziu.

„Aveam în mintea mea familii și persoane care nu au auzit despre această Evanghelie eliberatoare încă. Am simțit așa: eu voi fi de vină dacă acești oameni nu au auzit Evanghelia. Am simțit pur și simplu o răspundere de a ajuta alți oameni către viața, pe care eu însumi am experimenat-o și care m-a făcut atât de fericit. M-am rugat intens pentru un semn de la Dumnezeu ca să-mi arate ce să fac.”

„și învățații să păzească tot ce v-am poruncit”

Și tocmai asta primește Stefan în acea zi în biroul șefului, ceea care provoacă o reacție total neobișnuită inițial, o veste proastă. Pentru Stefan, aceasa este o confirmare clară a chemării și atracția pe care a simțit-o era de a împlini porunca de misiune:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului! (Mat. 28, 19-20)

După ce Stefan a fost concediat, pleacă direct la un prieten bun, Friedrich Holzwarth, care este un mare model pentru el. Holzwarth a fost angrenat în misiune timp de mulți ani – și Stefan observă cum aceeași dragoste către Hristos, pe care el însuși o simte, este puterea motoare în slujba lui Holzwarths.

Stefan observă cum dragostea către Hristos este puterea motoare

Răspuns la rugăciuni

Paso Flores 1988: Are loc o convorbire înflăcărată în familia Maier. Ei au auzit că azi primesc vizita unui predicator german. Mama și tata vorbesc foarte entuziasmați. Ei simt că au primit răspuns la rugăciunile lor.

Bărbatul de vârstă medie din Germania vine în localul adunării. Mama lui Hansi îl studiază curioasă; așteptând încordată și uitându-se ce face. Dar bărbatul doar intră liniștit și se așează printre ceilalți participanți. După scurt timp ea vede, spre marea ei uimire, cum lacrimi curg obrazul lui.

După un scurt timp curg lacrimi pe obrazul lui

„Voi aveți o problemă!”

Ceea ce Holzwarth vede, îl face foarte trist și disperat în numele adunării. Nici o rugăciune, nici un cuvânt al lui Dumnezeu dătător de viață, nimic – în afară de un bătrân care spune povești. Adunarea s-a terminat și el nu știe sigur dacă aceasta s-a putut numi adunare. Adunarea este totuși îndurerată conștientizând starea lor. Mai mulți dintre ei s-au rugat pentru trezire. Ei au o dorință după viața lui Isus, dar s-au înfundat complet în neînțelegeri și neliniște. Îi impresionează să vadă reacția bărbatului german. Nu au văzut pe nimeni înainte care să plângă pentru ei.

„Acum ne aplecăm genunchii și ne rugăm la Isus”, spune Holzwarth. Prima dată după mulți ani, adunarea se roagă împreună! „Voi aveți o problemă!”, spune el: „și ea este că voi nu vă puteți ierta unii pe alții!” Mama lui Hansi simte o confirmare în interiorul ei. Tocmai asta este problema. Cât de mult ea își poate aminti în urmă, întotdeauna ei s-au arătat cu degetul unii pe alții când s-au ivit provocări în adunare. Aceasta a dus la neunitate și despărțiri.

„De unde vine toată neliniștea?”

Musafirul din Germania vine cu un mesaj care atinge imediat inimile:

„De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?”, citește el din epistola lui Iacov 4, 1, după care continuă din epistola către Romani 7, 18:

„Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.”

Mesajul este clar. Deci nu ceilalți sunt problema, ci păcatul înnăscut care locuiește în natura noastră umană! Din fericire există un Salvator, Isus, care a fost om ca noi, cu aceleași ispite de a face păcat. El ne poate elibera!

Mesajul este clar. Deci nu ceilalți sunt problema, ci păcatul înnăscut care locuiește în natura noastră umană!

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evr. 4, 15-16)

„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi… Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.”   (Ioan 8, 31-32 și 36)

Evanghelia în practică

În Paso Flores, Holzwarth experimentează ceva ce nu se întâmplă des. Acest accept rapid arată că adunarea este într-o nevoie enormă din cauza situației lor. Ceilalți reacționează cu dispreț asupra mesajului despre biruință asupra păcatului, dar aici acesta este primit cu brațe deschise. Holzwarth întâlnește aici oameni cu o dorință și o foame după adevăr – ei au nevoie de ajutor pentru a-l vedea.

Paso Flores 1990: Pentru prima dată în istorie este conferință în Paso Flores. Mai mulți frați din Brunstad Christian Church sunt prezenți. Hansi simte cum lacrimile presează pe ochii. Tânărul pe care Holzwarth l-a luat din Germania vorbește cu o radiere și cu râvnă care îl influențează puternic.

Nu este o teorie uscată, ci este un bărbat care vorbește direct din viața lui; și este atât de clar că el vrea, atât de mult ca fiecare din adunare să înțeleagă despre ce vorbește el.

Hansi povestește cum Stefan nu doar le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, ci el putea să-i ia și în excursii de pescuit și vânătoare. „În Stefan Hofmeister radia ceva de la Dumnezeu», își amintește bine Hansi. „Și era exact viața aceasta după care eu tânjeam, și pe care o vedeam vie în fața ochilor mei.”

Nu este o teorie uscată, ci este un bărbat care vorbește direct din viața lui

O alegere dificilă

„El mi-a arătat o grijă incredibil de mare. Asta m-a impresionat! Mi-a dat atât de multe îndemnuri importante care au fost decisive pentru mine”, spune Hansi, și numește în special o alegere pe care a trebuit s-o ia la 19 ani:

„După șase ani de școală tehnică într-un oraș mare, la câteva ore de casă, am primit ofertă pentru un job la un institut de cercetare în același oraș”, povestește Hansi. „Aceasta era o fază critică în viața mea creștină. Chiar dacă știam cum trebuia să trăiec, eu nu aveam nici putere, nici credință că eu puteam primi putere asupra poftelor mele. Știam că aveam nevoie de ajutorul și părtășia pe care o primeam în Paso Flores dacă voiam să reușesc ceva.”

Asta este o alegere dificilă pentru Hansi. Într-o zi Hansi și Stefan merg la vânătoare și el primește un îndemn foarte clar de la Stefan: „Dacă te stabilești acolo, ești în pericolul să nu mai iasă nimic din viața ta de creștin”. Stefan îi oferă lui Hansi ocazia să vină și să-i fie traducător în spaniolă. Hansi simte imediat o confirmare în inima lui: trebuie să facă asta.

Următorii ani au fost ani importanți pentru Hansi, când el are ocazia să călătorească cu Stefan prin America de Sud, pentru a vizita contactele făcute de Holzwarth în anii precedenți.

„Am fost foarte impresionat să văd cum Stevan era în convorbiri și în compania altor oameni, și în același timp să văd viața pe care el o trăia îndeaproape, spune Hansi. „Nu întâlnisem personal nici un om care să fie atât de puțin preocupat de propria persoană și cu o dragoste și o grijă atât de mare pentru alți oameni.”

În acest timp ne-am rugat des la Dumnezeu împreună și nu a trecut mult timp până am primit puterea și credința după care tânjeam. Duhul Sfânt mi-a dat toată puterea și credința de care aveam nevoie pentru a primi biruință.

Elveția 2012:

Stefan povestește despre lucrarea din America de Sud cu un entuziasm înfocat. El povestește cum Dumnezeu ia condus direct la astfel de oameni precum Hansi și familia lui.

Din mii de oameni, se despart câțiva

„Da, noi suntem total dependenți de lucrările Duhului Sfânt pentru a-i găsi pe acești oameni”, povestește Stevan. „Și acolo are loc micul început pentru adunări noi. Din mii de oameni, se despart câțiva care sunt interesați de mesajul despre biruință asupra păcatului, și trec cinci ani, zece ani, timp în care se adaugă unul câte unul. Iar la sfârșit obții o adunare mică cu putere de creștere, unde Cuvântul lui Dumnezeu a putut intra și face o lucrare.”

Nu este ușor să găsești calea singur

Hansi Maier povestește cum Stefan, împreună cu alții, au lucrat timp de mulți ani pentru a zidi trupul lui Hristos în Paso Flores. (1. Cor. 12, 12-30)

„În această lucrare, continuitatea lucrării este extrem de importantă”, subliniază Hansi. „Mulți predicanți călătoresc în lume pentru a „planta” adunări. Ei propovăduiesc poate în case pline, și reușesc să-i convingă pe sute de oameni să se pocăiască și să-L primească pe Isus, dar ei pleacă mai departe imediat.”

Hansi a părăsit acest fel de a face misiune:

„Acest mod de a lucra este ca și cum ai lăsa un bebeluș în vânt și viscol fără mâncare. Ei nu supraviețuiesc multă vreme.” Hansi se gândește la cum el a fost un bebeluș duhovnicesc, total dependent de grijă, dragoste, îndreptare și hrană duhovnicească.

„Nu este ușor să găsești calea singur”, spune Stefan. „Este bine să ai pe cineva în jurul tău care te poate ajuta, să îți dea mângâiere și cuvinte la timpul potrivit. În special este la începutul vieții creștine este asta important.”

Cuvântul lui Dumnezeu cu putere de creștere

Astăzi este o adunare mică, stabilită în Paso Flores. Hofmeister este mișcat când se gândește la prima dată când putea să stea în ultimul rând la adunare în Paso Flores, și doar să audă tinerii.

Chiar dacă unul singur dintre ei are un cuvânt de la Dumnezeu cu putere de creștere, ei se pot zidi

„Chiar dacă unul singur dintre ei are un cuvânt de la Dumnezeu cu putere de creștere, ei se pot zidi”, explică el. „Așa a fost cu Hansi. El avea un Cuvânt de la Dumnezeu care devenise viu în el, și de aceea îi putea zidi pe frați. Și pot spune că el a continuat – într-un grad tot mai mare”, încheie Stefan.

Nimic mai puțin decât o minune

Paso Flores, mai 2012: Este festinul de inaugurare pentru noul loc de conferință din Paso Flores. Stefan și Hansi dau mâna din inimă cu o privire prietenoasă. Este dificil să îți ții lacrimile. Cine și-ar fi putut imagina asta cu 24 de ani mai devreme?

Hansi se gândește cum ultimii ani i-au unit tot mai puternic pe frații din America de Sud. El zâmbește când se gândește înapoi la primul timp, la discordanța culturală care s-a ivit la întâlnirea dintre chilienii spirituali și grupa foarte conservativă din Paso Flores.

Cu recunoștință se gândește la cum Dumnezeu i-a dat fiecăruia dintre ei ajutor pentru păcatul lui propriu în diferitele situații, în loc ca ei să găsească vina la ceilalți. Astfel ei au crescut și s-au apropiat tot mai mult unii de alții, și relația dintre ei a devenit fantastică. Iar acum pot sărbători evenimentul că locul de conferință este gata.

Cu recunoștință se gândește la cum Dumnezeu i-a dat fiecăruia dintre ei ajutor pentru păcatul lui propriu în diferitele situații, în loc ca ei să găsească vina la ceilalți.

Hansi trimite Tatălui său ceresc o rugăciune de mulțumire plină de recunoștință. Ceea ce El a făcut în și pentru ei nu este cu nimic mai prejos decât o minune.