Dragostea nu se umflă de mândrie

Stăteam și moțăiam oa una dintre ultimele ore, ascultând pe jumătate cum profesorul făcea o prezentare a situației mondiale. Atenția mi-a fost imediat captată când am auzit-o întrebând clasa: „De credeți voi că în lume continuă să fie atât de multe războaie și conflicte?”

S-a făcut liniște timp în care studenții se gândeau la întrebare și la multele posibilități de a răspunde.

„Lăcomie”, a sugerat un student. „Sărăcie”, a spus un altul. Profesorul a clătinat din cap. „Aceste răspunsuri sunt corecte, dar este un alt subiect pe care vreau să-l discut.” În final un băiat și-a ridicat mâna: „Din cauză că cei mai mulți oameni cred că au întotdeauna dreptate și apar dezacorduri când ei nu vor să cedeze.”, „sau,” o altă fată a adăugat, „o parte are dreptate iar cealaltă parte nu poate accepta aceasta.” Profesorul a dat din cap, „Și de ce este dificil pentru ambele părți să cadă de acord cu cealaltă parte?”. A început o debatere încinsă, fiecare încercând să determine de e oamenii nu puteam face pace unii cu alții.

Ce creează dificultăți?

În timp ce mă gândeam la conflictele care nu încetează, luptele și războaiele despre care auzim zilnic, m-am întrebat: „Cum este cu neînțelegerile și conflictele de la scară mică, în viața mea personală?” Cum se aplică aceasta la mine, în viața mea zilnică? Mi-am amintit despre o discuție dificilă pe care am avut-o cu o persoană și de gustul amar cu care am rămas după aceea. „Ce a cauzat aceasta?”, mă înterb. „De ce este atât de greu pentru mine să mă aliniez cu alți oameni sau să accept că nu am dreptate?”

Apoi mi-am amintit de un verset din Biblie, din 1 Corinteni 13:4 „Dragostea nu umflă de mândrie …”. Am realizat că nu am ajuns la pace și unitate cu această persoană din cauza propriului ego. Eu credeam că am dreptate și îmi apăram propria dreptate în loc să cer ajutorul lui Dumnezeu și să folosesc înțelepciunea Lui în loc de a mea proprie. M-am încrezut în propriul ego în loc de în Dumnezeu, lucru care a fost o greșeală mare și m-a dus la discordanță.

Cunoștința îngâmfă

Singura putere care poate zidi și edifica este dragostea. Dumnezeu nu mă poate ajuta dacă eu sunt îngâmfat și orgolios încât să nu pot auzi vocea Lui ghidându-mă. Într-o astfel de stare nu este posibil să-L iubesc pe Dumnezeu sau pe alți oameni. În 1 Corinteni 8:1-2 scrie: „Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte. Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.” Eu trebuie să mă întreb singur, „Ce știu eu cu adevărat? L-am întrebat pe Dumnezeu ce crede El? Am eu încredere că El știe cel mai bine?” Dacă cred cu adevărat că toată înțelepciunea vine de sus, atunci voi fi smerit în ochii proprii și voi admite că am o fire (ego) în care nu locuiește nimic bun. (Rom. 7:18)

Înțelepciunea lui Dumnezeu

Firea îmi afectează abilitatea de a mă vedea pe mine și pe ceilalți corect. Dar dacă îmi urăsc propriul ego cu adevărat, eu pot în loc să folosesc înțelepciunea lui Dumnezeu ca să fac pace în toate situațiile, indiferent care dintre părți are dreptate. Astfel eu scutesc aprinderea unui conflict. „… cunoştinţa va avea sfârşit.” 1 Corinteni 13:8. Cunoștința poate impresiona și aduce cinste pentru un timp, dar este temporară și nu aduce mântuire și pace, sau, cu alte cuvinte, nu îmi permite să îi binecuvintez și să-i iubesc pe ceilalți. Pot fi folositor când ea este aplicată în situațiile practice, dar nu îmi arată cum pot avea o inimă curată și o dragoste arzândă pentru Dumnezeu și pentru toți ceilalți oameni, așa ca Isus. Dumnezeu poate face o lucrare slăvită dacă eu mă smeresc și accept înțelepciunea Lui în situațiile mele. Atunci dragostea va prospera!