„Ei vor vedea pe Dumnezeu…”

Ai vreodată o zi în care totul se pare că merge pe dos? Eu am avut și m-am trezit gândindu-mă că se încheiase în sfârșit. Dar atunci mi-a venit acest verset în minte: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8)

M-am oprit să mă gândesc — ce am „văzut” eu azi? L-am văzut eu pe Dumnezeu în situațiile mele? Am văzut mâinile Lui mi-au adus fiecare situație pentru mântuirea mea? Sau am văzut doar cum situațiile nu mi s-au potrivit sau mi-au făcut viața „dificilă”?

Puii de păsări visează să zboare peste vârfurile copacilor, dar când mama lor îi împinge afară din cuib, ei probabil nu înțeleg că dorința lor le este îndeplinită. Mama împinge puiul afară din cuib ca ei să își întindă aripile și să învețe să zboare. Dar cum este cu mine? Mă rog pentru răbdare și bunătate și finețe care să fie nelimitată, dar când Dumnezeu îmi trimite situații care să mă „împingă afară din cuib”, le privesc eu ca oportunități pentru a-mi îndeplini dorința? Le folosesc eu ca șanse de a fi eliberată de frustrare, nerăbdare și așteptări ca astfel virtuțile Lui să se formeze în viața mea? Sau privesc eu circumstanțele ca fiind „împotriva mea”?

Am meditat la ziua care a trecut. Când am ajuns la muncă, am aflat că ni s-a redus din personal și mi s-au dat sarcini mai multe decât mă gândeam eu. Am văzut eu oportunitatea mea de a termina cu plângerile și cu cârtirile, sau doar am zâmbit și am purtat totul sperând ca să supraviețuiesc până la sfârșitul zilei? Când cineva îmi tăia calea în trafic, am văzut eu pe Dumnezeu oferindu-mi o oportunitate de a fi mântuită de iritație și să devin mai răbdătoare? Mi-am păzit eu inima curată?

Din natură eu sunt tipul de persoană care nu vede departe și sunt foarte dispusă să văd situația din punct de vedere fizic în loc să văd menirea veșnică al lui Dumnezeu prin ea. Este scris clar în Biblie că „toate lucrurile lucrează spre bine” (Romani 8:28) și că „toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru” (2 Corinteni 4:15). Dacă cred aceasta, atunci în situațiile mele zilnice, acolo unde nimeni nu mă vede, eu pot să-mi păzesc inima curată în loc să cedez în plângere și disperare. Îl voi putea vedea pe Dumnezeu în mijlocul situației și voi folosi oportunitățile pentru a fi mântuită de natura mea păcătoasă și să devin tot mai mult ca El.

„Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.” Iacov 5:11. Menirea situațiilor mele „dificile” este să îmi arate ce încă locuieste în natura mea care mă face nefericit. Apoi, prin a omorî acele lucruri, eu pot ajunge la o viață fericită plină de virtuți, bucurie, mulțumire și pace. Îl voi vedea pe Dumnezeu. Acesta este „ieșirea dată de Domnul.”

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” Matei 5:8.